In afara de Kastoria si de Kurbinovo, stilul linear care a fost practicat la sfarsitul secolului al XII-lea a dat opere de o eleganta mai rafinata in frescele care au fost executate in 1197 - 1198 pentru trapeza manastirii Vatopedi, de la Muntele Athos, gratie darniciei marelui jupan sarb Stefan Nemania si a fiului sau Sfantul Sava (arhiepiscopul), sub domnia lui Alexe al III-lea Anghel (1195-1203). Fragmentul care se pastreaza astazi in biblioteca manastirii arata ce distinctie putea, atinge acest stil sub penelul unui artist care stia sa-si stapaneasca spontaneitatea.
Datorita cercetarilor intreprinse in ultimii ani, cunoastem mai bine operele picturii bizantine pastrate in insula Cipru, care a fost recucerita de la arabi in 965 de Nichifor Focas.
Cele mai vechi fresce, care in prezent sunt atestate pentru perioada de care ne ocupam aici, se afla in biserica Sfantul Nicolae, din apropiere de Kakopetria, datate in prima jumatate a secolului al XI-lea. Prin coloritul lor inca sever dar nuantat, prin factura lor viguroasa si prin cautarea expresiei psihologice ele amintesc, intr-adevar, de Sfanta Sofia de la Ohrid.
In veacul al XII-lea Ciprul, devenind o baza de operatii a bizantinilor impotriva seldgiucizilor din Anatolia, capata un nou avant, datorita interesului aratat de imparati. Numeroase mlnastiri au fost intemeiate in aceasta epoca. Si putem banui ca unii pictori au venit cu aceasta ocazie de la Constantinopol pentru a decora bisericile de curand construite.
Frescele executate in biserica Panaghia Phorbiotissa, la Asinu, in 1105-1106, gratie generozitatii magistrului Nichifor, prezinta marele interes de a fi singurele opere ale picturii bizantine de la inceputul secolului al XH-lea datate cu certitudine (Megaw si Stylianou, op. cit., plansele VIII -XI). Ele dezvaluie gustul pentru zveltetea siluetelor, vioiciunea miscarilor si o armonioasa eleganta a formelor, care le inrudesc cu mozaicurile din Sfantul Dumitru (sau Sfantul Mihail) de la Kiev.
Picturile din biserica Sfintii Apostoli de la Perachorio se apropie de mozaicurile mai recente din Capela Palatina de la Palermo si de acelea de la Monreale prin vehementa atitudinilor si prin draparile bogate ale caror cute adinei se rotunjesc pe coapse si deseneaza, la poalele tunicilor, tivuri agitate care amintesc de Menadele atribuite lui Callimah si de Victoriile de pe parapetul templului inchinat Atenei-Nike. Aceste picturi de la Perachorio au fost datate intre anii 1160 si 1180.
Pictorul Teodor Apseudes ( = cel Veridic) care, in 1183, a iscalit frescele comandate de sfantul pustnic Neofit pentru chilia sa rupestra din apropiere de Paphos, a fost, la fel ca si colaboratorii sai, castigat de inclinarea epocii Comnenilor catre o arta in care un simtamant de adinca umanitate lua locul vointei de hieratism (Megaw si Stylianou, Chypre, plansele XII-XIII). Alte picturi executate in anul 1196 pe peretii paraclisului aceleiasi manastiri au un stil mai auster, care se poate datora deopotriva vointei de a manifesta o reactie impotriva manierismului, pe care am intilnit-o la Panaghia Mavriotissa din apropiere de Kastoria, cat si actiunii unui curent de arta monastica si populara analog aceluia existent in Grecia, intre timp fusesera pictate, in 1192, frescele din biserica Panaghia Arakiotissa, din apropiere de Lagudera, pe cand Ciprul, cucerit cu un an mai inainte de Richard Inima de Leu, fusese cedat Lusignanilor.
Maniera acestor fresce este apropiata de aceea de la Kurbinovo si din Sfintii Anarghiri de la Kastoria, si se leaga de vastul curent care este atestat din Rusia (Staraia Ladoga) pana in Sicilia (Monreale). Personajele sunt extrem de alungite si draparile strabatute de cute sinuoase. Nu mai regasim totusi aceeasi vigoare a accentelor, nici aceeasi impetuozitate ca si in Macedonia. S-ar zice ca pictorul din Araku a ramas mai aproape de o anumita finete constantinopolitana si, intr-adevar, se poate crede ca el a venit din capitala Imperiului.
