Fresca s-a bucurat de o mare trecere si in Roma bizantina. Pe vremea aceea s-au realizat numeroase panouri in stil hieratic si solemn in catacombe, mai ales in cele ale Commodillei, Generosei, Sfantului Calist si Sfantului Pontian. Dar cel mai bogat si mai interesant ansamblu este cel care a impodobit biserica Santa Maria Antiqua, amenajata in veacul al VI-lea in portalul palatelor imperiale pe care Domitian le ridicase la poalele Palatinului. Aceasta biserica, slujita de calugari greci si sirieni, a fost sediul unei diaconii, adica al unui centru spitalicesc de binefacere pentru oamenii nevoiasi si pelerinii saraci. Guvernatorii bizantini care isi aveau resedinta pe Palatin au luat-o sub protectia lor si au facut din ea intr-o oarecare masura biserica nationala a ofiterilor si a slujbasilor greci din Roma. Picturile care ii acopera peretii si pilastrii dateaza din secolul al VI-lea pana in al IX-lea, dupa care biserica pare sa fi fost distrusa si parasita, cu exceptia atriumului care adaposteste fresce mai recente. Aceste picturi sunt, in buna parte, ca si mozaicurile din biserica Sfantul Dumitru de la Salonic, ex-voto-uri datorate unor donatori diferiti: printre ei se afla papi, ca Martin I (649-655), Ioan al VII-lea (705-707), Paul I (757-767), Adrian I (772-795), si inalti dregatori, cum ar fi primicerul Teodot, "impartitorul" bisericii Santa Maria Antiqua sub papa Zaharia (741-752).
Inscriptiile grecesti stau alaturi de inscriptiile latine. Sfintii din Rasarit apar in numar mai mare decat cei din Apus. Majoritatea panourilor sunt destul de fragmentare si multe dintre ele s-au deteriorat de la data descoperirii lor, in 1900. Se intampla ca picturi succesive sa se suprapuna in mai multe straturi, ceea ce ofera desigur pretioase criterii de cronologie relativa, dar contribuie la neclaritatea fotografiilor. Pe peretele din fund al altarului, la dreapta absidei, sub doua straturi de fresce mai recente, dainuie de pilda, de la sfirsitul secolului al Vl-lea, o Fecioara tronand cu Pruncul, imbracata ca o Imparateasa, dupa moda raspandita in Italia printre artistii bizantini; ea era incadrata de doi ingeri. Unul dintre panourile mai bine conservate este acela care o infatiseaza pe Solomoneea inconjurata de cei sapte fii ai sai, Macabeii, martirizati sub seieucidul Antioh al IV-lea Epifanul (175-164 i.e.n.) pentru ca refuzasera sa manance carne de porc.
Aceasta opera este datata in general astazi in jurul anilor 630-650. Factura ei este ampla si indrazneata. Intr-un spatiu plin de atmosfera, trupurile si draparile sunt puternic modelate cu ajutorul unor mari pete de culoare si al unor frumoase accente luminoase, fara sa se recurga prea mult la desen si la umbre. Aceasta maniera este cu totul diferita de stilul ascetic care predomina in mozaicurile - contemporane - din biserica Sfantul Dumitru de la Salonic. Ea arata cum tehnica frescei impune redarea volumelor intr-un fel cu totul altul decat mozaicul care, prin simplificarea pe care o implica, duce la stilizarea si la aplatizarea formelor.
