Poate sa para arbitrara separarea frescei de mozaic, intrucat aceste doua tehnici au fost folosite pentru ilustrarea aceleiasi iconografii religioase si evolutia lor a fost dirijata de aceleasi tendinte generale. Nu este mai putin adevarat insa ca deosebirea fundamentala a procedeelor a avut repercusiuni asupra stilului. Pe de alta parte, in vreme ce mozaicul era folosit in sanctuarele cele mai bogate, beneficiind de darnicia imparatilor, papilor, inaltilor dregatori sau a prelatilor, bisericile mai sarace se multumeau cu fresca, si in ea vom gasi deci exprimate gusturile paturilor populare. Din aceleasi motive, fresca apare mai des in regiunile periferice, asupra carora se indrepta mai putin atentia curtii imperiale si a patriarhilor. Din punctul de vedere al tehnicii intelegem aici cuvantul " fresca " in sensul sau mai larg de pictura murala, executata cu penelul sau cu pensula, folosind pentru culori mai ales argile colorate, fara sa facem deosebire intre fresca autentica, unde aceste culori sunt asternute pe tencuiala proaspata, in care patrund prin uscare, si tehnica in tempera, la care culorile sunt fixate (pe zidul uscat) cu ajutorul unui liant (albus sau galbenus de ou, clei).
Morminte
Fresca a fost utilizata mai ales pentru decorarea peretilor unor morminte. S-au descoperit unele exemple, datate intre inceputul si sfarsitul secolului al IV-lea, sau inceputul secolului al V-lea, la Salonic si, mai spre nord, la Nis (antica cetate Naissus, in Serbia). Aici au fost reprezentati, in traditia picturala din catacombe, defunctii, Bunul Pastor, apostolii adorand hrismonul sau crucea, in felul acelora din mausoleul Gallei Placidia, ingeri purtand hrismonul, peisaje paradiziace sub forma unor gradini inchise cu grilaje si pline de pasari. Dar fresca ne este cunoscuta mai ales datorita bisericilor.
Perustita
Unii cercetatori inclina sa atribuie unor artisti veniti de la Constantinopol nobletea figurilor, gingasia coloritului vioi si straveziu, usurinta din desenul draparilor, care caracterizeaza frescele pictate pe peretii Bisericii Rosii, cu plan tetracone, de la Perustita (Philippopolis, in Tracia, la sfarsitul secolului al V-lea). Pe zidul interior al absidei nord din polilobul central, ele reprezentau in chip foarte dezvoltat, in trei zone suprapuse, Copilaria lui Hristos si povestea lui Zaharia, tatal lui Ioan Botezatorul. Ele par sa fie inspirate dintr-un manuscris impodobit cu miniaturi al Evangheliei apocrife, cunoscuta sub numele de Protoevanghelia lui Iacov, compusa pare-se la sfarsitul veacului al II-lea si in care povestirile despre copilaria lui Iisus si despre Zaharia se insiruie in acelasi fel. Suprapunerea scenelor, la Perustita, in siruri neintrerupte, fara a fi separate in panouri, importanta acordata fundalurilor alcatuite din cladiri, care sunt tratate in chip foarte amanuntit, si proportiile alungite ale personajelor vadesc imitarea unor miniaturi in spirit narativ din traditia greco-romana. Pe bolta de trecere care preceda altarul la nord, doi ingeri-cariatide tineau un medalion in care era infatisat Mielul, ca si la San Vitale de la Ravenna. Pe bolta de trecere catre nord-vest, un martir anonim era condus la supliciu de doi calai.
