In epoca iconoclasta, artele somptuare par sa fi cunoscut o mare inflorire. imparatii care le-au favorizat cel mai mult propasirea au fost aceia care, interzicand radical imaginile religioase, i-au obligat pe artisti sa se intoarca spre subiectele profane si sa exalte maretia imperiala, al carei respect intelegeau sa-l impuna adversarilor lor iconoduli si califilor arabi. Domniile cele mai rodnice au fost aceea a lui Constantin al V-lea (741-775) si aceea a lui Teofil (829-842). Dar nu putem judeca starea de lucruri decat dupa texte, dealtfel explicite. Dupa marturia Continuatorului lui Teofan, Mihail al III-lea (842-867) ar fi poruncit sa fie date la topit cele mai frumoase piese de aurarie datorate tatalui sau, Teofil. Pe de alta parte, operele marii picturi murale disparand, suntem lipsiti de acele puncte de reper sigure pentru a data, prin comparatie, creatiile artelor mobiliare. De asemenea, trebuie sa ne ferim a crede ca decorurile aniconice sau cu subiecte mitologice care se potriveau foarte bine epocii iconoclaste si implicit toate piesele impodobite in acest fel pot fi atribuite in mod necesar acestei perioade.
