Cucerirea de catre arabi a provinciilor africane si asiatice ale Imperiului,cu exceptia Anatoliei, aparuse in ochii adversarilor imaginilor, inca numerosi, drept o pedeapsa pe care Dumnezeu le-o daduse bizantinilor care, manifestand fata de icoane o veneratie excesiva, mai ales din a doua jumatate a secolului al VI-lea, se intorsesera la practicile vinovate ale idolatriei pagane. Protectia divina nu se indrepta oare asupra musulmanilor, care respectau interdictia din Decalog de a fauri si de a cinsti chipul lui Iehova si al oricarei fiinte divine? Daca oamenii doreau sa recistige bunavointa Creatorului, era necesar sa se restabileasca severitatea dintru inceput a crestinismului.
Cam aceasta trebuie sa fi fost convingerea lui Leon al III-lea Isaurianul (717-741), fost strateg al themei anatolice, care se rasculase impotriva slabului Teodosie al III-lea (715-716) si se proclamase imparat, in scopul de a restaura autoritatea statului si de a duce cu energie lupta impotriva dusmanilor, arabi, bulgari, longobarzi, care, din toate partile, ravneau sa se statorniceasca in noile provincii ale Imperiului.
Si o alta cauza a mai putut determina politica iconoclasta a lui Leon al III-lea. Acest imparat, care pusese mana pe putere gratie sprijinului soldatilor-tarani din Anatolia, ale caror aspiratii le impartasea, nu privea fara neliniste expansiunea monahismului. Bunurile imobile ale manas-tirilor, scutite de biruri, se intindeau in chip primejdios in dauna micii proprietati taranesti si a tezaurului imperial. In afara de aceasta, prin stradania lor de a recruta novici, calugarii sustrageau un numar insemnat de oameni liberi de la obligatiile lor de cetateni si de soldati. Or, imaginile, adesea facatoare de minuni, pe care le posedau manastirile si ale caror copii le raspandeau, erau unul dintre principalii agenti ai influentei lor asupra credulitatii poporului. Condamnand icoanele se lovea de asemenea si in calugari si s-a putut spune pe buna dreptate ca iconomahia era o " monahomahie ".
Masurile lui Leon al III-lea
Iscusit politician, Leon al III-lea a actionat in etape. A inceput prin a porunci sa se puna pe foc, in 726, imaginea lui Hristos care se afla deasupra portii Chalke si a inlocuit-o cu o cruce mare; in anii urmatori, inteti propaganda impotriva imaginilor. Intarindu-si astfel treptat pozitiile, in 730 obtinu din partea consiliului imperial, alcatuit din inaltii dregatori civili si ecleziastici, aprobarea unui edict care ordona distrugerea imaginilor religioase. il destitui pe patriarhul Gherman, care refuzase sa semneze documentul, si il inlocui cu singhelul (auxiliarul) sau, Anastasie, profund devotat coroanei. inaltul cler se alatura, in ansamblu, imparatului.
