Numele de "catacombe" apartine la origine unei depresiuni situate de-a lungul Viei Appia, la iesirea din Roma, ad Catacumbas - simpla transcriere a unei expresii grecesti - insemnand "in fundul adanciturii". Aici a fost amenajat un cimitir crestin, care astazi este cunoscut sub numele de Catacombele Sfantului Calist, sau Calixt, dupa primul sau administrator. Cuvantul " catacombe " a fost mai apoi aplicat cimitirelor asemanatoare facute in galerii marginite de firide. Crestinii au imprumutat de la evrei acest obicei care, fiindu-ne cunoscut la Roma, la Neapole si in Sicilia, a fost de asemenea practicat de anumite comunitati crestine din Orient. Asemenea cimitire au fost descoperite in insula Milos, la Chalkis si la Alexandria, in afara granitelor Imperiului roman au fost gasite cimitire de acest fel, care dateaza de la inceputul sau de pe la mijlocul secolului al III-lea, in insula Kharg, situata in fata orasului Bandar Bushir, in dreptul tarmului rasaritean al Golfului Persic. Nicaieri ele nu au fost suficient de amanuntit explorate.
Picturile descoperite in aceste locuri sunt departe de a avea insemnatatea acelora care, ince-pand de la sfarsitul secolului al II-lea, impodobesc catacombele din Roma.
In insula Milos se pare ca majoritatea mormintelor boltite in arcosoliu erau impodobite cu picturi, dar zugraveala a cazut aproape pretutindeni, uneori ca urmare a sapaturilor clandestine. Savantul german Ludwig Ross a mai vazut inca in 1844 flori si ramuri pe care sedea aninata cate o pasare, potrivit inspiratiei idilice intalnite de asemenea in catacombele de la Roma. Sapaturile facute de dl. Sotiriou, in 1927, au scos la iveala un peste pictat in verde, emblema binecunoscuta a lui Hristos, intemeiata pe acrostihul Iisus Hristos Mantuitorul, fiul lui Dumnezeu, ichthys insemnand peste in limba greaca. In subiecte de acest gen nu trebuie sa vedem criptograme destinate sa insele politia imperiala asupra religiei defunctilor si a urmasilor lor, ci rezultatul unui mod de a gandi simbolic, ale carui numeroase manifestari se intalnesc in arta funerara a paganilor.
La Karmuz, la sud-est de Alexandria, friza pictata care reprezinta succesiv, de la stanga la dreapta, Nunta din Cana, inmultirea painilor si pestilor si Saturarea multimilor in pustiu, in asa fel incat sa evoce taina cuminecaturii, nu dateaza fara indoiala decat din secolul IV sau V, dar ea ne intereseaza aici pentru ca, dupa toate probabilitatile, deriva din ilustratiile unui sul ornat cu miniaturi la Alexandria, inaintea epocii lui Constantin, si pentru ca reprezinta o supravietuire. Ea se deosebeste de frescele din catacombele romane prin mai marea libertate de executie si printr-un sentiment al vietii pastorale caracteristic artei elenistice din Alexandria.
Atat cat putem intrevedea in stadiul actual al informatiilor de care dispunem, pictura din catacombele Orientului mediteranean purcede, cu variante de stil locale, din acelasi spirit ca si aceea de la Roma. Ea se trage din aceleasi curente de arta populara si ilustreaza, cu aceeasi prospetime usor naiva, credintele senine ale unor oameni care nu erau nici haituiti, nici revoltati, dar care si-au gasit alinarea sufletului sperand in realizarea fagaduintelor escatologice (Escatologic = privitor la "viata de dincolo, de dupa moarte").
