Cu tipul bazilical se inrudesc si navele dreptunghiulare ale vestitelor biserici rupestre din Cappadocia, in regiunea Goreme, vechea Korama, la vest de Kayseri (Cesarea) si din vaile de la sud de Aksaray (Arhelais). Aceste nenumarate grote, mai mult sau mai putin inaccesibile, erau menite sa-i atraga pe anahoreti, pentru acelasi motiv ca si deserturile din Egipt si din Palestina. incetul cu incetul se constituira aici comunitati monastice importante, ale caror chilii si schituri au fost taiate in roca. Cele mai vechi biserici exista poate din secolul al V-lea.
Altele par a fi din epoca iconoclasta. Dar majoritatea dateaza din perioada in care regiunea cunoscu o noua prosperitate si un aflux de populatie, intre inlaturarea pericolului arab sub Constantin al VII-lea Porfirogenetul (913-959) si invazia turcilor seldgiucizi sub Constantin al X-lea Ducas (1059-1067). Pana catre inceputul epocii Macedonenilor, aceste biserici aveau un tavan tesit. Sub Constantin al Vll-lea Porfirogenetul a aparut bolta in leagan, la inceput greoaie, apoi mai zvelta. Absida are adesea, in plan ca si in elevatie, forma unui arc supralargit. Unele biserici au o singura nava; altele doua sau trei nave, a doua si a treia fiind simtitor posterioare primei. Se afla de asemenea biserici boltite cu leagan transversal, la care cele trei abside se deschid pe latura lunga a dreptunghiului, potrivit unui tip pe care l-am intilnit in Mesopotamia. Planul bisericii in cruce inscrisa, importat din Constantinopol, a aparut in secolul al X-lea. Cucerirea seldgiucida a franat vizibil inflorirea vietii monastice, dar nu i-a pus capat.
