Asia Mica este un ansamblu de teritorii prea vast si prea complex pentru a putea alcatui o singura provincie artistica. Bazilicile scoase la lumina prin sapaturi intreprinse in orasele din regiunile de coasta de la sud si de la vest infatiseaza o mare varietate in combinarea elementelor intalnite in alte parti: aceste cetati de negutatori, intretinind legaturi atat cu Constantinopolul si Grecia, cat si cu Siria si Palestina, par sa fi fost pe atunci, asa cum vor fi adesea in cursul istoriei lor, extrem de receptive fata de influentele dinafara.
Bazilicile de aici aveau adesea la intrare un atrium, cand cu patrii porticuri dupa modelul palestiniano-roman, cand cu trei porticuri dupa modelul elenic. Dar la fel de bine putea exista un atrium cu patru porticuri in fata unei bazilici cu nartex (Pergam, bazilica B de la Perghe), ca si in fata unei biserici fara nartex (Milet). De asemenea atriumul cu trei porticuri era folosit si la bizilicile cu nartex (pe acropola romana din Xanthos) si la bazilicile fara nartex (bazilica A, Perghe). Mai multe bazilici din Meriamlik si din Korykos, in Cilicia, erau inzestrate cu un nartex asemanator cu acela al bazilicii Sfantul loan din Studion, adica despartit de galeriile laterale prin pereti strapunsi adesea de usi si comunicand cu curtea printr-un portic ale carui intercolonamente puteau fi inchise cu usi.
De asemenea altarele erau de o mare varietate: absida semicirculara decrosata sau inscrisa intre incaperi dreptunghiulare (pastofori), care o depaseau mai mult sau mai putin. In Licia centrala, o serie de biserici ale unor manastiri au un altar triconc, inspirat poate din edificiile egiptene.
Egiptul si-a afirmat particularitatile in arhitectura, ca si in alte domenii ale artei. Monumentele sale reflecta dualitatea culturilor care au convietuit pe pamantul lui, influentandu-se reciproc: pe de o parte, cultura de origine elenistica, ce staruia in Alexandria, si pe de alta, cultura copta a paturilor populare din Egipt, care imbinau traditiile nationale cu elemente grecesti, cuvantul copt fiind o deformare a cuvantului grec aigyptoi, "egipteni". Deplangem disparitia bisericilor de la Alexandria, care se inrudeau probabil cu cele din restul Orientului mediteranean.
Dar ne mai putem da seama despre edificiile de acest gen dupa ruinele marii bazilici pe care arhiepiscopul Alexandriei, Teofil (384-412), a pus sa fie ridicata in sanctuarul sfantului Mina: era o bazilica cu trei nave si absida semicirculara decrosata, cu un transept si cu tribune peste colaterale si peste transept. Bisericile construite in secolul al V-lea la Manastirea Alba si la Manastirea Rosie, in imediata vecinatate a localitatii Sohag, sau in curtea templului din Denderah, in Egiptul de Sus, ilustreaza curentul copt: in interiorul unei constructii dreptunghiulare, ai carei pereti inclinati, avand deasupra lor o muJura bine degajata, amintesc de Egiptul faraonic, doua colonade despart nava in trei, dupa tipul bazilical, dar se unesc la vest.
Absida triconca deriva din tipul de cellae trichorae funerare, poate prin intermediul aceleia din bazilica Sfantului Mormint, de Ia Ierusalim, cu care este in orice caz inrudita prin decorul coloanelor din interior. Aceste biserici se infatiseaza ca niste fortarete religioase izolate in desert. in sfarsit, bazilica de la Hermopolis (de prin anul 430), cu tribunele sale, cu transeptul, ale carui brate rotunjite formeaza doua din exedrele amplului triconc dinspre est, si cu colonada sa care se imbina la vest, marcheaza tranzitia dintre grupul alexandrin si grupul copt.
