Armenia a dat dovada de un mare atasament fata de trecut. Planul tetraconc s-a mentinut in biserica Sfanta Cruce de la Ahtamar, construita de regele Gagik din Vaspurakan intre anii 915 si 921. Concele de la est si de la vest sunt inscrise intr-un dreptunghi, cele de la nord si de la sud in abside poligonale. in unghiuri se cuibaresc firide diagonale care formeaza decrosari la exterior.
Bazilica cu cupola si o singura nava cu mici pereti despartitori in interior este reprezentata de tipul bisericii din Marmasen, zidita intre anii 988 si 1029.
Regele Gagik I (989-1020) isi inzestra capitala, Ani, in anul 1001, cu o biserica inchinata Sfantului Grigore Luminatorul, care este o reproducere a sanctuarului omonim de la Zvartnotz.
Planul in cruce greaca inscrisa a fost folosit pentru catedrala de la Ani construita intre 898 si 1001, sub domnia lui Gagik I, de arhitectul armean Tridate, care a lucrat la refacerea arcului de vest si a partii adiacente a cupolei Sfintei Sofia de la Constantinopol, deteriorata de un cutremur de pamant in 989. Dar traditiile constructive raman acelea ale arhitecturii de piatra din Armenia. Compartimentele din colturi sunt acoperite de bolti in leagan si nu de bolti cu penetratii sau de calote, spre deosebire de Constantinopol. Ingustimea colateralelor, fiecare fiind cat jumatate din nava centrala, si inaltimea la care se ridica acoperisul lor dovedesc ca tipul bazilica! a continuat sa-si exercite influenta.
Folosirea pietrei confera edificiilor din arhitectura armeana un aspect de precizie severa . si de viguroasa energie. Blocurile paramentelor sunt cioplite cu grija si asezate cu multa atentie. Mai multe elemente se imbina spre a detasa cu limpezime traseul partilor inalte. Acestea sunt: acoperisul cupolei, piramidal sau conic, numeroasele fete ale tamburului delimitate de colonete, tiglele de piatra si frontoanele triunghiulare. De asemenea s-a ales forma triunghiulara pentru nisele care taie cu petele lor de umbra peretii lungi. Arcade oarbe, inguste si inalte, cu colonete zvelte, insufletesc zidurile la exterior cu cadentele lor in ritm viguros. La exterior, totul tinde spre rigoarea arhitecturala. Nimic nu tradeaza prezenta unor bolti in leagan, a unei cupole emisferice, nici chiar foarte adesea delicata complexitate a dispozitiilor de plan interioare. Absidele sunt deseori ascunse de pereti drepti. Ne aflam departe de dragalaseniile decorative ale bisericilor bizantine.
