In bisericile cu plan in cruce greaca inscrisa, ale caror tipuri le-am trecut in revista, cupola se sprijinea pe suporti prin mijlocirea pandantivilor. Dar mai existau si altele, reduse ca numar, in care cupola se lega de careul bazei prin trompe de colt. Am vazut mai inainte ca pandantivul provenea din Siria romana, pe cand trompa de colt apartine mai ales Persiei sasanide. Ea a fost utilizata in special la bisericile din teritoriile apropiate de Persia, in Armenia, in Georgia, in Mesopotamia si in Asia Mica. Dupa cat se pare, si Constantinopolul a folosit-o in unele biserici. Dar nici una dintre ele nu s-a pastrat pana la noi. Cel mult se poate presupune existenta unor trompe - dupa descrierea facuta la inceputul secolului al XV-lea de Ruy Gonzalez Clavijo, ambasadorul regelui Castiliei - in biserica Fecioarei Peribleptos, construita de Roman al III-lea Arghiros (1028-1034) si la Sfantul Ioan Botezatorul din Petra, in secolul al XI-lea sau al XII-lea. Unor ctitorii imperiale i se datoreaza, fara doar si poate, aparitia acestui tip in Grecia la sfarsitul secolului al X-lea sau in al XI-lea. Dupa o traditie atestata de anumite documente, Hosios Lukas din Focida, cea mai veche biserica cu trompe de colt din Grecia, ar fi fost zidita de Roman al Il-lea (959-963), care ar fi trimis " arhitectii, planurile si decoratorii ". Din pricina datei mozaicurilor, care sunt considerate mai recente, in general aceasta marturie a fost recuzata, dar se admite astazi ca Hosios Lukas se datoreaza interventiei unui imparat, poate Vasile al II-lea, care ar fi implinit o dorinta a lui Roman al II-lea, tatal sau, cand s-a dus ia Atena dupa victoria sa asupra bulgarilor. Pe de alta parte, biserica Nea Moni din Chios, prevazuta si ea cu trompe, a fost construita intre anii 1042 si 1048, gratie darniciei lui Constantin al IX-lea Monomahul si in legatura cu ea o traditie locala spune ca imparatul ar fi "trimis arhitectul principal Si alti artisti".
La Nea Moni, care prezinta planul cel mai simplu, stupii care poarta trompele sunt in realitate pilastri angajati in zid si cupola acopera intreg naosul: deci ne mai aflam inca in prezenta unei bazilici cu o nava acoperita de o cupola, ca si la modelele armene. Acelasi tip se regaseste in bisericile mai noi din Chios, unde a facut scoala, si de asemenea in Cipru.
Dar Hosios Lukas din Focida ofera o varianta mai complexa care se apropie de planul in cruce greaca. Pentru a sustine mai bine impingerile cupolei, careu] pe care il domina este inconjurat la nord, la sud si la vest de trei galerii cu travee boltite in cruce, peste care se ridica tribune. Altarul tripartit care se deschide spre careul central este flancat de doua capele suplimentare. Planul devine un patrat in care se inscrie o cruce, dar de asta data cu bratele mai inguste si cu mai multe compartimente periferice, din cauza prezentei unui numar de opt suporti, in loc de patru. Boltile cu penetratii, firidele adincite in peretii laterali ai altarului si ai pronaosului, tribunele, ferestrele mari sunt tot atatea elemente care vadesc un plan de origine constantinopolitana. Dar paramentul zidurilor facut din pietre si ornamentele de caramida sunt proprii scolii grecesti. Daca arhitectul si planurile au venit din capitala, in schimb materialele si muncitorii au fost din partea locului.
Impresia de amploare monumentala care se desprinde din aceste biserici si care le face sa para mai vaste decat sunt in realitate, le inrudeste mai degraba cu creatiile grandioase din epoca lui Iustinian, decat cu edificiile contemporane. Si ea tinde sa confirme opinia ca avem de-a face intr-adevar cu constructii datorate initiativei unor imparati.
Tipul atestat la Hosios Lukas este cunoscut doar in Grecia continentala, unde mai este intalnit in sapte biserici, incepand din al doilea patrar al secolului al XI-lea pana la sfarsitul secolului al XIII-lea. Pentru sfarsitul secolului al XI-lea, Daphni este unul dintre exemplele pe buna dreptate vestite. Tribunele au disparut aici sub inraurirea obiceiurilor locale. Paramentul "celular" pe un soclu de pietre mari de talie este pur grec. In partea de sus a absidei, intre doua briie in dinti de ferastrau, o friza de caramizi deseneaza o meandra simplificata. Cupola este de tip constantinopolitan evoluat, cu saisprezece laturi avand semicolonete de caramida.
