Mozaicul absidei de la Sant'Apollinare in Classe isi datoreaza caracterele sale particulare faptului ca aici se amesteca felurite teme spre a celebra Biserica ravennata in persoana intemeietorului sau, Sfantul Apolinarie, patronul sanctuarului, precum si a principalilor episcopi care i-au urmat. El tine de traditia simbolica inspirata - de la arta catacombelor pana la aceea din epoca iconoclasta - dintr-o neincredere, mai mult sau mai putin adanca, fata de reprezentarea lumii divine cu ajutorul figurilor omenesti.
Zidirea bisericii Sant'Apollinare in Classe a inceput sub episcopul Ursicinus (533 - 536) in vechiul cimitir al portului Classis, langa mormantul sfantului. A fost finantata si ea tot de bancherul Iulianus. Tarnosirea a fost celebrata de Maximian, duminica, 9 mai 549.
In conca, in zona ei inferioara, Sfantul Apolinarie, purtand vesminte de episcop, cu pallium smaltat cu albine - semn al elocventei - ridica bratele ca orant, in mijlocul unui peisaj cu mici stanci cafeniu-inchis si galben-deschis, intr-o pajiste verde, unde cresc maslini, chiparosi si acei pini care au facut celebra regiunea. El este inconjurat de fiecare parte de cate sase oi, simbolizand primii credinciosi ai bisericii sale, la fel cum in alte opere ele ii reprezinta pe discipolii lui Hristos. Deasupra lui se desfasoara minunea Schimbarii la Fata, evocata tot in chip alegoric. Sus de tot, pe un cer brazdat de nori subtiri si rosietici, ca aceia din absida de la San Vitale, mana lui Dumnezeu desemneaza un disc mare spuzit de stele, in care se inscrie o cruce batuta in nestemate purtand la intersectia bratelor un medalion cu bustul lui Hristos matur.
De o parte si de alta a discului, busturile lui Moise, la dreapta, si Ilie, la stanga, ies din nori. Ceva mai jos, apostolii Petru, Ioan si Iacov sunt infatisati sub aspectul a trei oi albe pe coama dealului. Aceleiasi epoci ii apartin si portretele celor patru episcopi ai Ravennei, Severus (pe la 343), Ursus (mort in 429), Ecclesius (521-532) si Ursicinus (533-536), infatisati in nise cu scoica intre ferestre. La fel si cele doua panouri de pe laturile arcului, unde arhanghelii Mihail si Gavriil, ca niste purtatori de stindarde ai Cerului, tin cate un labarum cu tripla aclamatie greceasca Hagios (sfant) intru cinstirea lui Dumnezeu de trei ori sfant.
Abia in a doua jumatate a secolului al VII-lea, sub arhiepiscopul Reparatus (671-677), au fost executate pe laturile absidei doua tablouri imitate dupa cele din San Vitale, dar de un stil si un colorit incomparabil mai sarace, care infatiseaza, la sud, adunate in jurul aceleiasi mese, cele trei jertfe ale lui Abel, Melhisedec si Avraam, iar la nord, dupa modelul lui Iustinian si Maximian, pe imparatul Constant al IV-lea Pogonatul (668-685), cu fratii sai, Heraclius si Tiberiu, dandu-i viitorului arhiepiscop al Ravennei, Reparatus, privilegiile autocefaliei, in prezenta arhiepiscopului Maurus. Tabloul a fost refacut in tempera pe o portiune mai mare de jumatate. Tot sub arhiepiscopul Reparatus s-ar parea ca au fost realizate mozaicurile din partea superioara a arcului de triumf. Sus, intr-un registru lung, un medalion cuprinzand bustul lui Hristos matur, este inconjurat de simbolurile celor patru evanghelisti. Ceva mai jos, in extreme, doua grupuri de cate sase oi, inchipuindu-i pe apostoli, ies din simbolicele cetati Ierusalim si Betleem, pentru ca sa urce coasta muntelui in directia bustului lui Hristos. Desenul este mai rigid si mai apasat, coloritul mai stins decat in mozaicurile mai vechi ale concei. Cuburile mici de sticla, mai ales la fondul galben al medalionului central, au fost inlocuite, nu o data, cu pietre colorate. In sfarsit, cele doua busturi ale evanghelistilor, Sfantul Matei la nord si fara indoiala sfantul Luca la sud, ar data doar din secolul al X-lea sau al XI-lea, poate chiar din secolul al XII-lea.
