O arta la fel de inovatoare se manifesta si in mozaicurile cu care a fost decorata biserica Sfantului Mihail, numita "in Africisco ", desigur dupa numele deformat al cartierului unde fusese zidita. Ea a fost ridicata de bancherul grec Iulianus, agent al lui Iustinian la Ravenna, si de ginerele lui, Bacauda. Tarnosirea a fost celebrata duminica 7 mai 545. Dupa ce a fost secularizata in timpul razboaielor napoleoniene, in 1805, biserica a fost daramata aproape in intregime si mozaicul care impodobea absida a fost vandut in 1842 regelui Prusiei, Frederic-Wilhelm al III-lea. In urma vicisitudinilor suferite cu ocazia transportului, apoi in cursul ultimului razboi, acest mozaic a fost restaurat pe mari portiuni, ceea ce ingreuneaza analiza anumitor caractere ale stilului sau.
Artistul a renuntat la ramasitele accentelor naratiunii familiare si pitoresti din conca de la San Vitale, ca si la efectele de volum si la vioiciunea coloritului, pentru a obtine o compozitie de un abstractism mai rigid. Pe bolta absidei, Hristos imberb, "barbat tanar, mai presus de orice masura" (cum spune sfantul Ciprian), se inalta frontal ca invingator, tinand in mana dreapta marea cruce batuta in nestemate, asa cum imparatii tineau labarum-ul. El poarta vesminte imparatesti: o prima tunica cu mansete cu cercuri de purpura, o a doua tunica albastra cu clan de aur si o mantie de purpura. Pe cartea deschisa pe care o tine in mana stanga se poate citi: "Cel ce m-a vazut pe Mine a vazut pe Tatal; iar Eu si Tatal meu una suntem " (Ioan, XIV, 9 si X, 30), ceea ce este o afirmatie a ortodoxiei hristologice, in sfarsit biruitoare la Ravenna asupra ereziei gotilor in urma recuceririi lui Iustinian. La dreapta si la stanga lui Iisus, arhanghelii Mihail si Gavril aclama cu bratul drept ridicat. Arcul de triumf poarta una dintre cele mai vechi reprezentari ale Judecatii de Apoi, si ea de o mare sobrietate. Hristos, de data aceasta cu barba, este asezat pe un tron, ca Suprem-Judecator, cu Cartea inchisa, intre doi arhangheli (Rafael si Uriel?), care tin unul buretele imbibat cu fiere si celalalt sulita Patimilor.
Alaturi de ei, patru ingeri la stanga spectatorului si trei la dreapta lui suna din trambite, asa cum glasuieste Apocalipsa (VIII, 12). In partea inferioara sunt figurate valurile marii de clestar amestecata cu foc (Apocalipsa, XV, 2). In aceste doua scene, artistul a eliminat orice personaj omenesc, fie ca e vorba de apostoli, de sfinti sau de patriarhi, retinand doar Fiintele ce apartin lumii ceresti: Hristos si ingerii. Mai jos existau imaginile, astazi disparute, ale sfintilor Cosma si Damian, al caror cult prinsese avant la Constantinopol in urma unei tamaduiri miraculoase a lui Iustinian, ce le era atribuita. Bancherul Iulianus tinuse sa-i cinsteasca in chip deosebit la Ravenna. Din aceste imprejurari banuim tot ceea ce mozaicurile datoreaza, in iconografia si stilul lor, artei de la Constantinopol.
Ele corespund prefacerilor care s-au savarsit atunci in toate domeniile si care, pe baza folosirii unor elemente mostenite din vechea lume romana, au dus la o crestinare mai in profunzime a societatii bizantine si la o exaltare a maretiei lui Dumnezeu si a reprezentantului sau pe pamant, imparatul.
