Tot la Salonic, in biserica numita in Evul Mediu Hosios David sau Hristos Latom, dar care, atunci cand a fost construita in secolul al V-lea, a fost probabil inchinata proorocului Zaharia, conca absidei este ocupata de o teofanie, contemporana cu prima etapa a edificiului: Hristos apare asezat pe un curcubeu, inconjurat de aureola, intre simbolurile celor patru evanghelisti. Tanar, fara barba, invesmantat in purpura, asa cum trebuie sa fie Stapanul lumii, el ridica mana dreapta dupa gestul oratorului antic si tine in mana stinga un volumen desfasurat, cu un text inspirat din doua versete ale lui Isaia (XXV, 9-10). Dedesubt, un damb din care izvorasc "cele patru fluvii" ale Raiului este inconjurat de raul Iordan.
Identitatea celor doua personaje care incadreaza scena este nesigura: cel din stanga sta incovoiat si tine amandoua mainile ridicate in semn de mirare; cel din dreapta este asezat intr-o atitudine mai calma. Despre primul s-a crezut mai degraba ca ar fi Iezechiel si nu Isaia, iar al doilea Avacum sau Zaharia, patronul capelei. Comparatia intre acest mozaic si acela din biserica Santa Pudenziana de la Roma (inceputul secolului al V-lea) arata in ce fel Rasaritul bizantin si Apusul latin au elaborat imagini deosebite ale maretiei divine, care reprezenta si intr-o parte si in cealalta tema privilegiata a absidei.
La Roma, intr-o compozitie foarte rationala, al carui clasicism era admirat de Poussin, Hristos este infatisat tronand intre apostoli, totodata ca un filozof intre discipolii sai si ca un imparat intre demnitarii de la curtea sa, pe un fundal de arhitectura in care monumentele Ierusalimului pamantean simbolizeaza Ierusalimul ceresc: mintea omeneasca isi imagineaza lumea de dincolo pornind de la datele terestre pe care le innobileaza urmand aceeasi cale ca si idealismul clasic. Dimpotriva, la Salonic subiectele sunt extrase din descrierile lasate de vizionari in Vechiul Testament (Iezechiel si 15 Isaia) si in Apocalipsa. Dar chipul lui Hristos mai pastreaza inca ceva din prospetimea si farmecul modelelor elenistice. Totusi el a capatat un aer nou de gravitate concentrata, pur bizantina, care ne indeamna sa credem ca este vorba despre o opera mai recenta decat Bunul Pastor din pretinsul mausoleu al Gallei Placidia de la Ravenna, cu care se inrudeste sub mai multe aspecte.
