Aproape toate bazilicile de la Constantinopol, cunoscute din texte, au disparut. in general, ele par sa fi avut un nartex si un atrium si sa fi fost inzestrate cu tribune deasupra colateralilor. Ne putem face o idee despre ele dupa bazilica Sfantul Ioan din Studion, care a fost ridicata de patriciul Studion, in 463, ca biserica parohiala, pe un teren care ii apartinea, in cinstea patronului sau, sfantul Ioan Botezatorul (plan 2; ii. 5).
Biserica era precedata de un atrium cuprins intre trei porticuri, la vest, la nord si la sud, pe cand in bisericile de la Roma si din Palestina atriumul era inconjurat de o galerie pe cele patru laturi ale sale. La Constantinopol porticul de est al atriumu-lui s-a transformat intr-un nartex, prin inchiderea cu ajutorul unor pereti si usi a spatiilor dintre coloane care dadeau spre curtea centrala. Nar-textul, sau pronaosul, este unul dintre elementele cele mai tipice ale arhitecturii de la Constantinopol si din Grecia. Numele ii vine de la faptul ca forma lui alungita seamana cu tulpina plantei ferula nartheca.
Aici catehumenii (cei ce erau instruiti prin viu grai in vederea primirii botezului) si anumite categorii de penitenti asistau la prima parte din slujba la care erau admisi; apoi erau lasati sa plece, dupa un ritual ce pare sa se fi pastrat, cel putin in anumite regiuni, pana la Iustin al II-lea (565-578), inainte de inceperea slujbei pentru crestinii care primisera botezul si care numai ei singuri puteau lua parte la euharistie, in acel moment, la biserica Sfantul Ioan din Studion (si la edificiile asemanatoare) se inchideau usile dintre nartex si nave, pentru a ascunde privirii neinitiatilor celebrarea sfintelor taine. Nava centrala era despartita de colaterale prin doua siruri de cate sapte coloane de marmura verde invarstata cu negru, pe care se sprijinea o arhitrava in platbanda, dupa modelul antic, in locul arcadelor folosite in general in alte parti; acest lucru dovedeste un gust conservator, intalnit si in alte domenii ale activitatii artistice din capitala. Peste navele laterale si peste nartex se ridicau tribune destinate femeilor si care, din aceasta pricina, erau numite ginecee.
Partea terminala de la est se incheia cu o absida semicirculara in interior, iar in exterior avand trei laturi, dupa un tip care a aparut la Constantinopol in secolul al V-lea si s-a raspandit de aici in restul imperiului, mai ales incepand cu domnia lui Iustinian. Apareia-jul zidurilor este facut din asize de piatra cioplita in unghiuri drepte alternind cu straturi de caramizi: acest tip de apareiaj pare sa fi luat nastere si sa se fi dezvoltat in Asia Mica, sau cel putin in bazinul Marii Egee, in secolul al III-lea e.n. il regasim, de pilda, in acea parte a zidurilor cetatii Niceea construita de Claudiu II Gotul (258-269) in edificiile lui Diocletian din Nicomidia si in constructiile lui Galeriu din Salonic, intr-un oras nou, care nu avea traditii arhitecturale proprii, arhitectii si zidarii preluau procedeele de constructie din regiunile invecinate.
