ceste teme au fost reluate in baptisteriul pe care Teodoric (493-526), doritor sa lase catolicilor ortodocsi dreptul de a se folosi de edificiile cultului lor, a pus sa fie construit spre sfarsitul secolului al V-lea, la sud-vest de catedrala pe care o ridicase la Ravenna pentru poporul sau de goti care imbratisase arianismul. Cupola, mai mica decat cea din baptisteriul catedralei lui Ursus, nu a mai fost impartita decat in doua zone (ii. 19). in medalionul central, unde se inscrie scena Botezului, raul Iordan nu mai este o mica figura alegorica, asa cum fusese in baptisteriul precedent, ci, spre a echilibra mai bine compozitia, capata aceeasi amploare ca si celelalte doua personaje. Atitudinea lui Ioan-Botezatorul, in aparenta stangace, cu piciorul drept indoit, este fara indoiala acea proskynesis (prosternare), preambul al ritualului aulic, si s-ar putea sa fie un omagiu adus lui Hristos ca imparat. Din lipsa de loc s-a suprimat zona periferica de arhitecturi si, pentru a vesti "cea de-a doua venire", artistii s-au multumit sa indrepte procesiunea apostolilor, condusi tot de sfintii Petru si Pavel, spre un tron batut in pietre scumpe si cu o perna purpurie dinaintea careia se ridica o cruce purtand mantia de purpura a lui Hristos.
Uniformitatea mai accentuata a atitudinilor, numarul mai mare de figuri frontale, miscarea mai potolita, cutele mai rigide ale vesmintelor dau procesiunii apostolilor din aceasta cupola un aer solemn mai hieratic si, prin aceasta, mai bizantin. Culorile sunt mai reci si cu o gama mai redusa. Dupa dinamismul care - in baptisteriul catedralei - se manifestase in colorit, in atitudini, in diversificarea portretelor, in fantezia arhitecturilor, urmeaza o arta mai austera si mai putin savanta. Mozaicarii au inlocuit fondul albastru, mostenit de la traditia romana, cu fondul de aur, practicat mai inainte in regiunile rasaritene ale Imperiului si care avea sa predomine de acum inainte.
