| Artele somptuare
Fara sa redobindeasca stralucirea pe care o
cunoscusera in epocile anterioare, artele somp-tuare, sau cel putin
anumite ramuri ale lor, au pastrat, indeosebi pana la mijlocul secolului
al XIV-lea, mai multa insemnatate decat s-ar putea crede daca judecam
dupa obiectele care ne-au parvenit. Numeroase piese de mare pret au
disparut in cursul razboaielor din secolele al XIV-lea si al XV-lea.
Teodor Metohites a relatat cu melancolie cum
distrugerea frumosului sau palat in timpul razboiului dintre cei doi
Andronic pricinuise disparitia giuvaerurilor si veselei sale de aur si
de argint. Ceva mai tarziu, in timpul crizei de la mijlocul secolului al
XIV-lea, Ioan Cantacuzino a trimis la topit, pentru a face din ele
monede, cadrele de argint ale multor icoane.
Totusi, chiar si dupa aceasta epoca de tulburari si
de necazuri care au apasat atat de greu asupra soartei Bizantului,
calatorii straini au continuat sa se minuneze de desfasurarea fastului
imperial. Ignatie din Smolensk a descris cu cea mai adinca admiratie
incoronarea lui Manuel al II-lea, la care a asistat in 1392. Ceva mai
tarziu, catalanul Pero Tefur a ramas foarte impresionat de pompa
ceremonialului care s-a desfasurat cu prilejul plecarii lui Ioan al
VIII-lea la conciliul de la Ferrara, in 1437.
| 
