Arta Paleologilor si-a facut simtita actiunea si la Venetia, unde am vazut cum, inca de prin anul 1260, capitala Imperiului isi exercita din nou influenta.
Un exemplu din secolul al XlV-lea ne este fara indoiala oferit de frescele din capela de la stanga absidei bisericii San Zan Degola (Sfantul Ioan Decapitatul), care au fost scoase la iveala in 1945. in partea superioara, sfanta Elena, figurata in bust si imbracata ca o imparateasa, se afla sub un fronton cu arcada tripla, de aspect antic. In partea de jos s-au pastrat capetele aureolate ale sfintilor Ioan Botezatorul, Petru, Toma si Marcu. Primii doi au o expresie incordata, clar fara vreo urma de brutalitate. Ceilalti doi au un aer de tinerete senina. Stilul imbina forta si plenitudinea cu o gingasie armonioasa.
In timpul domniei Iui Iustinian (527-565), asezarile bizantine din Dobrogea si de pe Dunare au prosperat continuu, fapt consemnat si de cronicarii oficiali, ca Procopius din Cesareea. Dezvoltarea mestesugurilor si circulatia comerciala intensa au favorizat afirmarea vechilor asezari, asigurand mijloacele necesare pentru amplificarea cetatilor, pentru inaltarea unor somptuoase bazilici ca acelea de la Tropaeum Traiani, Tomis, Histria, Callatis etc.
La sfarsitul secolului al VII-lea, cand Dobrogea a fost devastata de coloanele in trecere ale migratorilor bulgari, in localitatile ei se aflau peste treizeci de bazilici, fara sa le socotim pe acelea aiiate de-a lungul Dunarii.
Cu putin inainte de mijlocul secolului al XIV-lea, mozaicurile executate in baptisteriul Sfantului Marcu, sub dogele Andrea Dandolo (1342-1354), prieten cu Petrarca, infatiseaza, sub trasaturi italiene cum ar fi realismul figurilor, elemente comune cu mozaicurile din Kariye Djami: eleganta si alungirea personajelor, aspectul gratios al figurilor feminine, fundaluri arhitecturale.
In schimb, nu aflam nimic bizantin in mozaicurile capelei Sfantul Isidor, care povestesc martiriul sfantului si descoperirea moastelor sale in insula Chios, precum si transferarea lor in biserica San Marco. Aceste panouri, care dateaza tot de pe vremea dogelui Andrea Dandolo, tin de curentul popular din pictura italiana practicat in regiunea Emilia. Arta mozaicului bizantin, care disparuse la Constantinopol ca urmare a saracirii vistieriei imperiale, avea sa inceteze a mai influenta decorul bisericii San Marco
