Textele nu ne-au pastrat amintirea nici unei constructii de seama in Marele Palat de la Constantinopol, in lungul secol care incepe cu Leon al III-lea (717-741) si se incheie cu Leon al V-lea (813-820). Fara indoiala ca imparatii au fost prea ocupati cu razboaiele impotriva arabilor si bulgarilor, sau cu conflictele interne spre a mai avea ragazul sa se gandeasca la constructii.
Situatia se schimba in chip radical sub ultimul dintre suveranii iconoclasti, Teofil (829-842), principe cultivat si rafinat, doritor sa rivalizeze cu splendorile de la curtea Abbasizilor si sa afirme in ochii lumii intregi ca Bizantul pastra cu orice pret suprematia. Cand in 831 Ioan Gramaticul s-a intors uluit de la Bagdad, unde condusese o ambasada cu misiunea de a negocia pacea, el si-a convins fostul elev - Teofil - sa ridice in fata Constantinopolului, pe coasta Asiei, la Bryas (la est de actualul Maltepe) un palat care "prin plan si decoratie reproducea fara nici o schimbare palatele sasanide ". Teofil a inconjurat constructia cu gradini vaste, numite paradeisoi (ceea ce implica poate ca in ele se cresteau si animale) si a adus apa din abundenta de la izvoarele din vecinatate. Insa, chiar daca acest palat il imita pe acela al printilor arabi, el ramanea al unui imparat crestin prin prezenta unei sali inchinate Maicii Domnului si a unei biserici consacrate Sfantului Mihail si unor sfinti martiri. Dl. Semavi Eyice a gasit poate o parte din temeliile palatului de la Bryas la Kuciuk-kale.
Aici se mai vad inca resturile unei cisterne boltite si ale unei sali patrate, peste care s-ar fi putut ridca o cupola. La Marele Palat, Teofil a construit, dupa unele formule traditionale in arta bizantina, o noua sala a tronului numita, din cauza planului sau, Triconc si un portic semicircular, care datorita formei capata numele de Sigma (un portic asemanator se afla reprezentat pe mozaicurile din Marea Moschee de la Damasc). Boltile Triconcului si tavanul Sigmei erau acoperite in intregime de un fond mozaicat de aur. Din Sigma se cobora in curtea Fialei (fantana), al carui centru era ocupat de o fantana de bronz impodobita in mijloc cu un con de brad, de aur, si al carei ghizd era placat cu argint. Marginile curtii erau ocupate de trepte de marmura intrerupte de paliere. Pe unul din aceste paliere, un portic mic, tot de marmura, adapostea lei de bronz, din a caror gura tisnea apa. Acest anasamblu, inspirat dintr-o estetica a teraselor si a scarilor monumentale pe care Bizantul o mostenise de la Persia aheme-nida prin intermediul Pergamnlui si al Romei, alcatuia un cadru menit sa intareasca stralucirea serbarilor care se desfasurau inlauntru lui. Imitand chioscurile arabe, Teofil presara in vegetatia din jurul Trieoncului si Sigmei somptuoase pavilioane cu nume adesea poetice: Amor (Eros, unde se pastrau armele !), Perla (Margarites, care isi tragea numele din frumusetea decorului peretilor si pardoselii), Musicos (cu peretii acoperiti cu placi de marmura policroma imitand mozaicurile), Carianos (cu placaje de marmura din Caria), Pyxites (care slujea de vestiar) si Camilas.
Teofil daduse frau liber si gustului pentru miraculosul stiintific, care era propriu epocii sale pasionate dupa experientele de chimie si de fizica, si nu trebuie sa fim uimiti daca il aflam si la elevul lui Ioan Gramaticul. Sub Sigma era amenajat pavilionul Mysterion, unde se produceau surprinzatoare efecte de acustica. In marea sala a Magnaurei, dorinta sa de a exalta maretia imperiala pentru a-i ului pe spectatori l-a facut sa instaleze niste automate, foarte indragite de principii arabi de la Bagdad si de la Cairo. Astfel, un platan de aur, in care se cuibareau pasarele, ii umbrea tronul, numit "tronul lui Solomon" pentru ca era precedat de sase trepte si flancat de lei de aur, ca si acela al regelui Ierusalimului, in timpul audientelor, cand se prosternau ambasadorii, pasarile zburau si cantau, tronul se inalta, leii se ridicau pe labele dinapoi, rageau si loveau cu coada in podea. De cealalta parte a salii, se auzeau sunetele orgilor de aur impodobite cu emailuri si nestemate.
