Paisie Velicikovski - Sfant si de Dumnezeu purtator Parinte !
Paisie de la Neamt - a trait intre anii 1722-1794.
(15 noiembrie)
Condacul 1
Intre Sfintii Parinti ai fost biruitor, cel ce in aceasta lume decazuta spre parinteasca imbratisare a cuviosilor celor din vechime ne calauzesti, ca o punte peste adancul necredintei. O, fratilor, nu plangeti, ci va veseliti, caci avem un neclatit indrumator:
Ca inger in trup ai crescut din frageda pruncie, pururea pe buze psalmi avand si a inimii bataie dumnezeiasca slujba. Pentru tinereasca ta neintinare marire aducandu-I lui Dumnezeu, aceste laude iti cantam:
Bucura-te, a ingerilor si a sfintilor uimire;
Bucura-te, caci multi au fost chemati, tu insa ai fost ales;
Bucura-te, cel ce ai semanat cu lacrimi, pentru a secera cu bucurie;
Bucura-te, cel ce din pruncie ai iubit curatia si tacerea;
Cautand sa cunosti ceea ce intrece cunostinta, inca din tineretile tale ai dorit sa primesti tunderea cea calugareasca. Atat de fierbinte ti-era dorul dupa Dumnezeu, incat toti cei ce te priveau ori auzeau de tine erau uimiti de ravna si de iubirea ta de liniste, si toti Il mareau pe Dumnezeu cantand: Aliluia!
Icosul al 2-lea
In tinerete ai primit pregatire in cetatea Kievului si ai fost invatat despre lucrurile acestei lumi, despre dumnezeii cei pagani si filozofi, insa dorind cunoasterea celeilalte lumi, ai lepadat toate invataturile, cu nazuinta de a intra la ingereasca scoala a calugariei. Din pricina aceasta iti cantam tie:
Bucura-te, ca din neamul tau ca un ales te-ai inaltat;
Bucura-te, ca numai stiinta lui Dumnezeu ai voit sa o inveti;
Bucura-te, cel ce ai dorit sa devii monah, dandu-ti seama de nestiinta ceasului mortii;
Bucura-te, care nu ai dorit doar intelepciunea limbii;
Bucura-te, cel ce de dragul Adevarului ai patimit;
Cu ravna arzatoare te-ai aplecat asupra sfintelor carti ale Parintilor, udand si rasadind cu grija fiecare cuvant in caldul pamant al inimii tale. Parasindu-i pe toti cei dragi si lumea, indelungata viata de peregrinari ai inceput, cautand un invatator duhovnicesc. Cu lacrimi stropindu-ti calea, pururea Ii cantai lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul al 3-lea
Varsand lacrimi ca mirul cel de mult pret si rugandu-te cu inima infranta, nestiind incotro sa purcezi, ti s-a aprins in suflet dorul de peregrinare si astfel ai plecat din cetatea Kievului, calatorind cu duhul intristat ca un biet strain si cautandu-ti patria cea cereasca. De la Domnul ai primit smerita cugetare si dreapta socoteala, asa ca-ti strigam tie acestea:
Bucura-te, pelerin al ravnei si rabdarii;
Bucura-te, cel care cu lacrimi amare ai adapat samanta dragostei lui Dumnezeu;
Bucura-te, darz si neclintit iubitor al adevarului;
Bucura-te, ca numai in ceruri ti-ai sfarsit amarnica ta calatorie;
In lung si in lat ai cautat prin manastiri un parinte duhovnicesc si un batran care sa se necajeasca cu tine si sa-ti deschida cu drag cealalta lume, insa nici unul n-ai aflat. Luptand impotriva furtunii cugetelor de indoiala, calatoria pamanteasca ti-ai continuat-o, pururea strigand lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul al 4-lea
Plangand fara de mangaiere, maica ta s-a pogorat intru adanca suparare la dorinta ta de a muri monahiceste acestei lumi, insa tu n-ai pregetat a urma Parintilor de demult pe calea cea stramta catre ceruri, apoi, precum ai deschide o carte, ochii inimii ei de lumea Sfintilor Parinti au fost deschisi, calauzind-o si pe dansa catre viata cea calugareasca. Asadar, acum aceste laude iti cantam:
Bucura-te, cel pe care nici un lant al lumii acesteia nu te-a incatusat;
Bucura-te, cel ce maica ti-ai slobozit-o din grozavia acestei lumi;
Bucura-te, cel care pamantul cel rece al Rusiei cu ale tale fierbinti rugaciuni l-ai incalzit;
Bucura-te, cel ce in cuptor ai fost incercat si te-ai aratat a fi lamurit;
Bucura-te, vas de neincetata rugaciune;
Bucura-te, aparator al cailor Parintilor celor din vechime;
In curatie iubindu-L pe Dumnezeu din tineretile tale, o, minunate Paisie, impreuna cu prietenii tai ai facut un neclintit juramant: ca niciodata sa nu salasluiesti in manastiri in care-i slava, tihna si trupeasca inlesnire, ci saracia lui Hristos s-o urmezi. Ai scuturat astfel toata apasarea pamanteasca si cu dumnezeiasca dragoste batand puternici, pe aripi de post si rugaciune spre Soarele dreptatii te-ai inaltat, strigand: Aliluia!
Icosul al 5-lea
Al sufletului ochi fiindu-ti fara ascunzisuri, ca un adevarat ucenic al lui Hristos intreaga fatarnicie ai urat si rastignindu-te lumii, tot binele cel pamantesc ai lepadat, spre a pasi pe urmele Stapanului. Ajuns-ai astfel cuvios al celor cuviosi, calauzindu-ti ucenicii pe calea ce tu o ai batatorit. De mana indreapta-ne, rugamu-ne, si pe noi, cei orbiti de patimi si ologiti de trandavie, dar care cu dragoste iti cantam:
Bucura-te, suflet curat, neintinat de aluatul fariseilor si al saducheilor;
Bucura-te, israelit adevarat in care nu este viclesug;
Bucura-te, iubitor al chipului calugaresc nemasluit;
Bucura-te, caci aflat-ai cea ce cu frangere de inima ai cautat;
Bucura-te, ale carui comori si inima au fost cu Dumnezeu in ceruri;
Bucura-te, cel care cu bogate haine de nunta fiind invesmantat, n-ai avut nevoie de zdrentele murdare ale Mariei in desert;
Pana la Sfantul Munte al Athosului cercetand in singuratica vietuire de lipsuri si chinuri, acolo te-ai salasluit. Suferit-ai foame, sete, boala si necaz, insa nicaieri tanjita legatura dintre un fiu si al sau duhovnicesc parinte nu era de aflat. Navalirile patimilor, diavoli si chiar moarte infruntand, nicicand n-ai incetat a striga: Aliluia!
Icosul al 6-lea
Departe lepadand inselaciunea diavoleasca si asupra tuturor ispitelor facandu-te biruitor, ai fost cercetat din a lui Dumnezeu fagaduinta de catre cel ce intru monahism te-a tuns, de Staretul Vasile, care invatandu-te felurite vietuiri calugaresti, a plecat, singur lasandu-te iarasi. Noi, cei care fii sub mantie iti suntem, tie astfel iti strigam:
Bucura-te, cel care suferit-ai cu trupul pentru ca sa incetezi a mai pacatui;
Bucura-te, mare binefacator al Muntelui Athos;
Bucura-te, mirarea ingerilor si diavoleasca rana;
Bucura-te, nevoitor care ai inaintat din putere in putere;
Bucura-te, caci in a ta saracie aveai lumea intreaga;
Pe cand duceai viata de osteneala si in Sfantul Munte Athos, dorind a descoperi taina cea din veac ascunsa, ti-a fost trimis de Dumnezeu un impreuna-nevoitor. Poruncile lui Dumnezeu truditu-te-ai cu dansul a le face si intr-un suflet fiind, si voile in fata celuilalt taindu-si-le fiecare, ai dragostei adevarate pentru Dumnezeu mostenitori amandoi v-ati facut, strigand: Aliluia!
Icosul al 7-lea
Avand deplina pace in nevointa, ostenindu-te, arzand cu duhul si in desavarsita smerenie si dragoste de Dumnezeu inaintand, ai fost cercetat de multi care doreau sa fie ucenicii tai si impotriva vointei tale ingaduitu-i-ai pe toti acesti copii ai tai care nadajduiau spre ale tale iubitoare indrumari (povatuiri), inmulteasca-ti-se fiii, asa incat impreuna sa ne socotesti chiar si pe noi, cei care-ti cantam tie:
Bucura-te, cel ce vrerea proprie o ai taiat si ai ajuns voia lui Dumnezeu;
Bucura-te, al traditiei Apostolilor mostenitor;
Bucura-te, innoitorul vietii de obste;
Bucura-te, cel ce te-ai silit a lua prin straduinta Imparatia cerurilor;
Bucura-te, cel ce inima indurerata cu dragoste o ai imbratisat;
Bucura-te, cel ce cu smerita cugetare pe toti i-ai povatuit;
Dobandind o turma de ucenici care lumea cea desarta a o parasi si cugetele spre lucrurile cele dumnezeiesti a le indrepta au dorit, fost-ai ales de catre Dumnezeu al fiilor pastor. Cautat-ai o data un parinte duhovnicesc, acum insa tu esti duhovnicescul parinte care la ceruri ne inalti pe noi, cei ce lui Dumnezeu Ii strigam: Aliluia!
Icosul al 8-lea
Intarind viata cea de obste, din copierea vechilor scrieri ale Parintilor ai facut tinta de capatai a manastirii. Pururea cautand un salas in care sa te adancesti in lumea marilor Sfinti Cuviosi locuitori in pustie, dorit-ai din inima sa pregatesti spre tiparire manuscrise calugaresti, de dragul viitorilor cautatori de Dumnezeu si al nostru, care cu pocainta iti cantam:
Bucura-te, iubitor parinte al celor alungati si singuri;
Bucura-te, vazatorule de Dumnezeu;
Bucura-te, mult-patimitorule;
Bucura-te, cel care te-ai jertfit pentru copiii tai;
Bucura-te, rasaritul cel nou al vietii calugaresti;
Bucura-te, cel ce cu lacrimile tale ai adapat pomul cel adormit al staretiei;
Bucura-te, bland mustrator al sufletelor pe care le-ai indemnat spre portile raiului;
Cetele ingeresti in ceruri neincetat te maresc, caci in cinul calugaresc atat de multi ai adus, incat manastirea ta s-a umplut pana peste margini. Ai pornit astfel spre pamantul Moldovei ca sa durezi o cetate monahiceasca, pururea invatandu-ti fiii in rugaciunea inimii si in smerenie. Asa povatuieste-ne pe calea mantuirii si pe noi, cei ce lui Dumnezeu Ii cantam: Aliluia!
Icosul al 9-lea
Urmand chinurile lui Hristos si pe urmele cuviosilor celor din vechime pasind, ai fost capetenie biruitoare in razboiul cel duhovnicesc, avand rugaciunea ca sabie si scrierile Sfintilor Parinti ca ochi ai sufletului prin care ti s-a daruit vedere dincolo de aceasta lume. Pentru aceasta iti strigam:
Bucura-te, cel care ai urmat pasii Sfantului Antonie cel Mare;
Bucura-te, reziditor al vietii chinoviale ca pe vremea Sfantului Pahomie cel Mare;
Bucura-te, cel ce in nord Tebaida Egiptului ai reinviat-o;
Bucura-te, cel in care toata nevointa crestineasca s-a cuprins;
Bucura-te, mangaietor al calugarilor necajiti din vremurile de pe urma;
In anii de osteneli, noapte si zi, cu pana de copist ai intocmit scrierea cea duhovniceasca ce se cheama Filocalia. Cum inima ta odihna a aflat in aceste duhovnicesti invataturi de neincetata rugaciune launtrica, tacere si nevazut razboi, si noi pretuim osteneala ta de iubire si lui Dumnezeu Ii strigam: Aliluia!
Icosul al 10-lea
Vazand maretia ostenelilor tale si harul dat tie de catre Dumnezeu, inimile ni se fac neputincioase. Cum oare in viata cea fara de sfarsit parte cu tine sa avem noi, cei ce poruncile tale am dispretuit? Ai mila de noi, cei naruiti, care cu jale iti strigam si zicem:
Bucura-te, cel ce pana de copist in cerneala smereniei ai inmuiat-o;
Bucura-te, cel care cuvintele Sfintilor Parinti pe zapisul inimii le-ai inscris;
Bucura-te, cel ce mintea Parintilor ai dobandit;
Bucura-te, cel care cartile duhovnicesti ca pe holdele de grau le-ai secerat;
Bucura-te, caci precum o albina strangand nectar, dulcile ziceri ale Parintilor celor din vechime le-ai adunat;
Bucura-te, culegator al "florilor de camp” de filocalica intelepciune;
Duioase cantari eu, desi nevrednic, tie iti daruiesc, caci a cui inima poate sa nu-ti cante lin, cu lacrimi, auzind de a ta sfanta viata; caci si sufletul cand s-a despartit de trup dupa o intreaga viata de pasnica amaraciune, n-a incetat a canta: Aliluia!
Icosul al 11-lea
Cunoscand mai dinainte ziua grabnicei tale plecari catre cealalta lume, ostenelile nevointei tale nu le-ai imputinat, ci sporitu-le-ai din dragoste pentru Dumnezeu. Ai plecat de la noi, unit fiind cu Dumnezeu, o, Sfant Parinte al nostru si invatator. Noi, ai tai fii duhovnicesti, orfani ramasi acum, nu incetam a canta:
Bucura-te, vazator care mai dinainte zarit-ai cand vei pleca spre cealalta lume;
Bucura-te, caci pentru singurul lucru care trebuie ai vietuit si ai murit;
Bucura-te, ca vazandu-ti pletele albite de patristica intelepciune, tie ne inchinam;
Bucura-te, cel care cu Dumnezeu te-ai contopit;
Bucura-te, cel ce trimis-ai ucenici sa semene mintea Parintilor;
Bucura-te, samanta infloritoare de straveche intelepciune;
Desi de cuvintele tale cele dulci si de a ta fata luminoasa am fost lipsiti a le privi, ca singura mangaiere in necazuri avem a ta cereasca mijlocire si mostenirea ta cea fara de sfarsit ce vine spre a noastra calda imbratisare. Osteneala de dragoste neclintiti tinand, lui Dumnezeu Ii strigam: Aliluia!
Icosul al 12-lea
In patria ta cereasca te-ai unit acum de-a pururi cu ai tai iubiti invatatori, Parintii din vechime. Cum in lumea cea mai presus de ceruri a ingerilor si a sfintilor te afli, rugamu-te de scaunul lui Hristos sa te apropii pentru a sufletelor noastre mantuire, aceste cantari zicandu-ti:
Bucura-te, caci urmele tale ce duc catre Imparatia cerurilor vom urma;
Bucura-te, ca Dumnezeu a descoperit frumusetea rugaciunii tale;
Bucura-te, caci nu esti din aceasta lume;
Bucura-te, al manastirilor innoitor si insuflarea calugarilor;
Bucura-te, cel ce ai reaprins lumina staretiei, lasand lant viu de ucenici;
Bucura-te, caci pe acest pamant fiind, mintea si inima ti-erau in ceruri;
O, mult laudate si prea fericite Parinte Paisie, primeste aceasta smerita rugaciune a noastra, fiind ferit prin smerenie urcata pe invataturile Sfintilor Parinti catre inaltimile rugaciunii, ajuta-ne pe noi, care nu stim cum sa ne ostenim si cum sa ne rugam. Indura-te de noi, ucenicii tai cei faramati, invatandu-ne dragostea de cele bune si slobozindu-ne de chinurile cele viitoare pe toti cei ce lui Dumnezeu Ii cantam: Aliluia!
(Acest condac se zice de 3 ori; dupa aceasta se zice iarasi Icosul 1: "Inger in trup crescut-ai...” si Condacul 1: "Intre Sfintii Parinti biruitor...” si otpustul)
Traducere: Monahul Vasile - Manastirea Vatopedi, Sfantul Munte Athos
Nota. Acest acatist a fost alcatuit in limba engleza de doi tineri monahi ai Manastirii "Monks Lagoon” - Alaska, asezamant dependent de Manastirea "Sfantul Gherman” din Alaska, fondata de Parintele Serafim Rose. Traducerea s-a realizat dupa varianta publicata in revista "Orthodox Word”, nr. 179/1994, pg. 256.
Acatistul a fost publicat in revista "Epifania” nr. 3, 4, 5/1998.
