Întrucât cantitatea de informaţie este foarte mare şi puternic diversificată, propunând şi promovând valori, atitudini şi comportamente diferite, tânărul creştin trebuie să dispună de voinţă şi de criterii de selectare şi de utilizare a acestora.
Învăţarea creştină este sursa unor asemenea criterii de selcţie, de prelucrare şi de evaluare a informaţiilor. În drumul către desăvârşire, fiecare tânăr caută, în familie, în şcoală sau în comunitate, modele de comportament ca repere în formarea personalităţii lor. Alegeerea modelului trebuie să aibe drept criterii valorile creştine şi practicarea învăţăturii creştine în viaţa personală şi în viaţa cu semenii.
Creştinismul este o religie a vieţii şi a bucuriei, biserica neinterzicând tinerilor accesul la informare sau la distracţie; ci încearcă să le dezvolte spiritul critic şi capacitatea de discernământ, după cuvintele Sfântului Vasile cel Mare: " Să studiaţi scrierile autorilor profani, aşa cum fac albinele; acelea nici nu se duc fără nici o alegere la toate florile, nici nu încearcă să aducă tot ce găsesc în florile peste care se aşează, ci iau cît le trebuie pentru lucrul lor, iar restul îl lasă cu plăcere. Şi după cum atunci când culegem flori de trandafir dăm la oparte spinii, tot aşa şi noi să împrumutăm atât cât este de folos şi să ne ferim de ce este vătămător.” (Omilia către tineri)
În creştinism distracţiile sunt considerate manifestări fireşti chiar necesare pentru om, alături de odihnă şi de activităţi religioase şi sociale. Pentru tineri distracţiile pot fi considerate prilejuri de socializare, de manifestare a sentimentelor dar şi de consolidare a legăturilor de solidaritate cu ceilalţi, iar uneori chiar de înlăturare a plictiselii.
Pentru a nu fi considerate păcate, aceste modalităţi de distracţie trebuie să se desfăţoare în conformitate cu învăţătura creştină: să nu încalce poruncile lui Dumnezeu, să exprime comunicarea cu semenii, să respecte perioadele de post şi rugăciune, să răspundă deopotrtivă nevoilor trupului şi sufletului.
