Referate Religie

O bâtă în spinarea celui care se închină pe stânga, tiflă celui care face mătănii spre Meca sau o oală de apă fierbinte în capul mămicii pentru că omoară şoricelul sau gândacul de bucătărie. Doar acestea ar fi „fapte plăcute Domnului” Mai rămâne doar să atragă atenţia că ori care băieţel are pe „dracul” iar fetiţele „iadul” si este plăcut Domnului a băga dracul în iad.

Eu clasific clerul Ortodox (religia în care am fost botezat) în trei categorii:

1. Preoţi, Duhovnici, Părinţi. Adică oameni cu mult bun simţ care ştiu să sfătuiască, să îndrume şi chiar să dojenească ori ce mirean care î-i cere părerea sau care o necesită. Găseşti o pace sufletească dacă te confesezi lor, iar slujba lor religioasă este împânzită de predici de mare valoare spirituală între tradiţionalele cânturi popeşti de miluială. Jos pălăria faţă de astfel de oameni. Păcat că evlavioasele băbuţe nu reţin decât „ce frumos a cântat popa!”

2. Popi, Sutane, Cârje. Reprezentanţi ai lui Dumnezeu pe pământ care pretind a fi mai presus de semenii lor. Ei se închină de fapt zeului AUR, poate buni afacerişti, autori de taxe pentru mântuire, iertarea păcatelor, botez, înmormântare şi alte obligaţii spirituale. De fapt comercianţi ai indulgenţelor. Aceştia fac de ruşine clerul de care aparţin şi au chiar obrăznicia să-l conducă uneori.

3. Monahi. Oameni care nu-şi pot suporta îndatoririle de om. De fapt o meserie, ca aceea de cizmar, comerciant sau hoţ. Precum cizmarul face ciubote, comerciantul înşeală iar hoţul fură, pentru că s-au calificat în acest scop, monahul „se roagă” pentru că literalmente nu este bun de alt ceva. Şi dintre monahi se aleg „cârjele”

Cine redactează manualele şcolare? Păi numai Sutanele avide de bani şi putere. Şi ce pot învăţa copii de la ele? Ce ştiu, adică convertirea „ereticilor” spre a înmulţii veniturile Bisericii, cultivarea „păcatelor” spre a vinde mai multe indulgenţe şi respectarea tradiţiilor spre a se îmbogăţi din lumânări şi pomeni.

Asta le trebuie copiilor în epoca globalizării în care au colegi Mozaici, Mahomedani sau chiar Budişti? „Merge şi aşa. Dumnezeu e bun şi iertător” spune popa în slujba sa. Dar în manual insistă numai asupra pedepselor cică împărţite cu dărnicie de aprigul Dumnezeu prin sabia de foc a arhanghelilor. Nu cumva o crasă neconcordanţă? Vor şi popii ortodocşi un şihad (pedepsirea necredincioşilor)? Un preot, cu bunul simţ care-l caracterizează, recunoaşte „Ajută-te singur ca să te ajute şi Dumnezeu”.

Şi câtă nevoie este ca elevul să ajungă să vrea să se ajute singur numai Adevăratul Dumnezeu poate ştii. Televizorul şi discotecile nu sunt de natură să-l ajute în propria ajutorare. Discoteca ca discotecă. Ajută timidul să se încadreze în societate. Dar televizorul? Unde este rolul educativ activ al său? Poate prin „Crimi” sau „Circuri Parlamentare?

Deci NU! Categoric manualelor şcolare redactate de Sutane (oare merită majuscula?). Sunt suficienţi preoţi cu har care să găsească cu ce şi cum să îndrume copii în orele de religie. Eu unul aş începe cu explicitarea (traducerea) rugăciunii de bază „Tatăl Nostru”