Obisnuiti ca Sfantul Ioan Gura de Aur sa fie cel care ne poarta, prin liturghia sa, catre inaltimile divine, ne va fi greu sa acceptam imaginea ultima pe care o ofera istoria vietii sale, imaginea unui om macinat de boala si fortat de soldati sa parcurga pe jos calea catre locul de exil. Sfantul Ioan Gura de Aur
Sfantul Ioan Gura de Aur - De aceea, relatarea vietii lui Ioan ne pune in situatia de a cauta o explicatie pentru orbirea contemporanilor sai. Pentru Dumnezeu, probabil, explicatia este mai simpla: pana sa primeasca, dupa moarte, slava Bisericii, lui Ioan i-a fost daruit privilegiul ca viata sa ii fie asemenea lui Hristos, cel caruia i-a inchinat intreaga sa existenta;
Gura de Aur a vorbit „cu putere” inaintea oamenilor, iar acestia au cautat sa-l piarda, a slujit neobosit Bisericii, insa „ai sai”, clericii crestini ai vremii, „nu l-au primit” si s-au folosit de mai marii lumii spre a-l obliga sa poarte crucea exilului
Istoria cu incheiere martirica a vietii lui Ioan incepe in Antiohia, in jurul anului 350, unde se naste intr-o familie influenta, ca fiu al functionarului imperial Secundus si al Anthusei, cea care va ramane vaduva la varsta de douazeci de ani, fara sa se mai recasatoreasca vreodata.
Cu un destin aproape identic cu cel al mamei episcopului Augustin din Hippona, Sfanta Monica, crestina evlavioasa Anthusa este cea care isi calauzeste fiul catre o educatie in urma careia sa aiba parte de valorile cele mai de seama ale vietii culturale si spirituale.
In privinta culturii, Ioan este indrumat sa urmeze o pregatire in arta oratorica (asa cum s-a intamplat si cu Augustin), care reprezenta in epoca cea mai inalta treapta a educatiei unui tanar, mai ales ca oferea posibilitatea unei realizari profesionale remarcabile in domeniul juridic.
In aceasta privinta a beneficiat, datorita sacrificiilor materiale indurate de mama sa, de frecventarea scolii unui retor renumit, Libanios, unde l-a avut coleg pe un alt viitor episcop, Theodor din Mopsuestia.
Desi ajunsese sa stapaneasca arta retorica in mod stralucit, profesiunea de avocat nu o va practica decat pentru o scurta perioada de timp, suficient pentru ca mai apoi sa regrete ca nu a mers imediat pe calea monahismului, asa cum o facuse prietenul sau, Sfantul Vasile cel Mare.
Succesul educatiei retorice va fi incununat de frumusetea predicilor sale, motiv pentru care posteritatea ii va adauga supranumele „Gura de Aur” (Chrysostom), ceea ce nu s-a mai intamplat in istoria Bisericii decat in cazul unui episcop de Ravenna, Petru Chrysologul (Cuvant de Aur, 380-450).
Tot sub influenta mamei sale, cea care i-a acordat prima instructie religioasa, tanarul Ioan va cauta sa-si insuseasca credinta la un nivel superior, atat moral, prin viata monahala, cat si intelectual, prin insusirea cunostintelor teologice.
Astfel, la doi ani dupa primirea botezului in anul 372 (in acea epoca botezul era preponderent administrat la varsta adulta, dupa o perioada de catehumenat), Ioan devine monah.
