Preview referat Manastirea Lainici
Ctitoria Mănăstirii Lainici este legată de trei etape consecutive:
1) Etapa ipotetică şi tradiţională a Sf. Nicodim sec XIV. Valea Jiului
oferea locuri admirabile pentru viaţa monarhică, sihastră. Sf. Nicodim a
ctitorit o mulţime de mănăstiri la poalele Carpaţilor, ce au constituit
adevăraţi piloni de susţinere ai Ortodoxiei. Cronica ritmată de la
Mănăstirea Prâslop arată că Sf.Nicodim s-a aşezat într-o peşteră pe
Valea Jiului ,,la Surduc”, deci lângă Mănăstirea Lainici.
2) Etapa de atestare documentară a Schimnicului Atanasie (sec. XVIII).În
1784, Schimnicul Atanasie este trimis la Tismana pentru a reînvia
Mănăstirea Lainici, după ce a fost distrusă de generalul Bukow, unde
adună din nou o obşte de 30 de monarhi.
3) Etapa reconstruirii de către gorjeni la începutul sec. XIX, biserica
actuală din zid (cea veche). După moartea Schimnicului Atanasie , între
1810-1817, câţiva boieri din Târgu-Jiu au construit actuala biserică din
zid a Mănăstirii Lainici, care a fost sfinţită cu hramul ,,Intrarea în
Biserică a Maicii Domnului”.
Cele dintâi două biserici, nicodimiană şi anastasiană, biserici strict
monahale, au fost construite din lemn, după modelul dacic, oltean si
transilvan, dispărute complet. A treia biserică, de zid gros de peste un
metru, este cea actuală (cea veche) fără nicio modificare. Actuala
biserică a fost zidită pe temeliile uneia mai vechi, iar cei care au
încercat o istorie a Mănăstirii Lainici au pornit de la inscripţia
bisericii care poartă data de 1817.
Primul război mondial a fost nemilos faţă de această mănăstire,
distrugând-o complet; trupele germane au intrat cu caii chiar şi în
biserică, făcând focul în ea şi profanând-o peste măsură.
În 1929 a fost trimis de la Mănăstirea Frăsinei un grup de 6 monahi care au ridicat din ruine mănăstirea.
Între 1947-1957 Mănăstirea Lainici este lovită iarăşi fără milă.
Muncitorii care lucrau la construirea căii ferate Bumbeşti-Livezeni
precum şi la modernizarea drumului naţional, au devastat şi au afectat
viaţa bisericească asemena unor invadatori păgâni, ocupând toate
terenurile mănăstirii şi amplasând aici barăci.
În 1961 venind la conducere regimul comunist, Mănăstirea Lainici este
desfinţată ca mănăstire independentă, rămânând cu titlul de ,,casă de
oaspeţi”. Până în 1970 uşile bisericii au fost închise cu lacătul,
nemapermiţându-se să se facă slujbe decât în unele duminici şi sărbători
religioase.
În 1975 a venit ca stareţ P.C. Arhim.Caliopie Georgescu, care a început
să facă unele îmbunătăţiri în viaţa mănăstirii-introduce din nou
slujbele de la miezul nopţii şi nemâncarea de carne în obşte.După
Revoluţia din 1989, ca urmare a afluenţei crescânde de credincioşi, se
simţea nevoia unei biserici mai mari şi mai încăpătoare şi în iulie 1990
s-a pus piatra de temelie pentru noua biserică-catedrală, de către
Înalt Prea Sfinţitul Mitropolit Nestor al Olteniei.
Această biserică-catedrală este inedită prin planul său arhitectonic,
cuprinzând două biserici suprapuse asemeni împărţirii istoriei creştine
în două biserici fundamentale (prima perioadă de la anul 1 până la anul
313 adică până la Edictul de la Milano al Împăratului Constantin cel
Mare – perioada bisericii din catacombe şi a doua perioadă de la anul
313 până în zilele noastre).
| 
