Preview referat Familia crestiana
Cea dintai familie s-a intemeiat
in rai, avand ca preot si martor pe insusi Dumnezeu. "Si a facut
Dumnezeu pe om, dupa chipul Sau; dupa chipul lui Dumnezeu l-a facut; a
facut barbat si femeie. Si Dumnezeu i-a binecuvantat, zicand: cresteti
si va inmultiti si umpleti pamantul" (Fac. 1, 27-28).
Care sunt insusirile familiei crestine?
Insusirile familiei crestine se desprind din invatatura sfintei Biserici despre casatorie si sunt:
1) Unitatea si egalitatea. Familia trebuie sa fie intemeiata prin
legatura dintre un singur barbat si o singura femeie. "Fiecare (barbat)
sa-si aiba femeia sa si fiecare femeie sa-si aiba barbatul sau" (I Cor.
7, 2). Sfanta noastra Biserica
nu ingaduie legatura dintre barbat si mai multe femei, caci aceasta
injoseste femeia. in familia crestina femeia este sotie, adica tovarasa
de viata si impreuna-lucratoare cu barbatul, in toate. Crestinismul a
ridicat femeia din starea de injosire fata de barbat, in care se gasea
mai inainte, si a asezat-o in toata vrednicia ei de fiinta creata "dupa
chipul lui Dumnezeu", precum spune Sfantul Apostol Pavel: "Nu mai este
parte barbateasca si parte femeiasca, pentru ca voi toti una sunteti in
Hristos Iisus" (Gal. 3, 28). Astfel, crestinismul a aratat pentru prima
data ca femeii i se cuvine aceeasi pretuire ca si barbatului. Numai
mult mai tarziu, oranduielile omenesti i-au recunoscut si ele femeii
drepturi si indreptatiri alaturi de barbat.
2) Dragostea si buna invoire dintre soti. Cand sila, sau alte pricini,
ca de exemplu averea, duc la intemeierea unei familii, atunci rareori
traiul intre soti este fericit.
3) Curatia. Sotii sa nu fie in apropiata inrudire trupeasca si
sufleteasca. Prin canoanele sale, sfanta noastra Biserica a stabilit
gradele de rudenie, care fac cu neputinta incheierea casatoriei.
4) Sfintenia. Familia trebuie sa fie binecuvantata prin Taina Sfintei
Cununii. Sfantul Apostol Pavel numeste casatoria, prin care se
infiinteaza familia, Taina mare, dar nu altfel, ci numai daca ea este
intemeiata in Hristos si in Biserica (Efes. 5, 32). Pentru insemnatatea
pe care familia o are in viata de obste, binecuvantarea dumnezeiasca
este de neaparata trebuinta.
5) Trainicia. Casatoria sa fie pentru toata viata, caci: "Ce a impreunat
Dumnezeu, omul sa nu desparta" (Matei 19, 6). Iar Sfantul Apostol Pavel
spune: "Celor ce sunt casatoriti le poruncesc, nu eu, ci Domnul: Femeia
sa nu se desparta de barbat. Iar daca s-a despartit, sa ramana
nemaritata sau sa se impace cu barbatul sau; tot asa, barbatul sa nu-si
lase femeia" (I Cor. 7, 10-11). In afara de moartea trupeasca,. sfanta
Biserica ingaduie desfacerea legaturii dintre soti (divortul) numai din
pricini morale asemanatoare mortii trupesti, cum sunt: necredinciosia
(adulterul), sau alte legaturi trupesti neingaduite (Matei 19, 9).
Sfanta noastra Biserica ingaduie recasatorirea sotilor vaduvi.
Care este scopul familiei?
Dupa invatatura sfintei noastre Biserici, scopul familiei este:
1) Nasterea de copii, spre inmultirea neamului omenesc si a credinciosilor sfintei Biserici;
2) Ajutorarea sotilor intreolalta, pentru usurarea vietii;
3) Ocrotirea moralitatii sotilor.
Care este insemnatatea familiei pentru viata?
S-a mai spus ca omul este creat pentru viata in societate (de obste),
adica pentru a trai impreuna cu semenii sai: "Si a zis Domnul Dumnezeu:
nu este bine sa fie omul singur; sa-I facem ajutor potrivit pentru el"
(Fac. 2, 18). Cea dintai forma a vietii de obste este tocmai familia. Pe
familie se intemeiaza apoi toate celelalte forme de viata obsteasca.
Dar familia nu este numai samburele din care creste obstea (societatea)
omeneasca, ci ea este si cel dintai asezamant de crestere morala a
omului, neaparat necesar pentru bunastarea societatii.
Familia este rasadnita de virtuti si izvor de intarire morala. in sanul
ei isi primeste copilul primele indrumari de viata, care ii raman
intiparite in suflet pentru totdeauna. Caci, daca temelia bunei cresteri
a copilului este dragostea si intelegerea firii sale, lucrul acesta se
face mai intai si cel mai bine in familie. Numai parintii au dragoste
fata de copiii lor in masura cea mai mare si numai ei au prilej potrivit
si indelungat sa inteleaga deplin firea fiecarui copil al lor.
| 
