„Se ştie că (în Maramureş) se găsesc unele dintre cele mai interesante
construcţii religioase din lume; nu numai din ţara noastră, ci din
întreaga Europă. Bisericile de lemn maramureşene şi-au câştigat demult
faima bine-meritată atât în rândul specialiştilor cât şi în cel al
publicului larg din mai multe ţări ale lumii. Ele reprezintă, fără
îndoială, una din culmile artei de a construi în lemn de pe continentul
nostru.” (Paul Petrescu, 1969).
Biserici din Maramures
Evident, acest complex patrimonial de cult maramureşean trebuie privit
ca parte integrantă a unui sistem particularizat prin soluţii
constructive şi arhitectonice locale, generat în Evul Mediu atât în
România (vezi aşezămintele monahale de la Voroneţ, Suceviţa, Moldoviţa,
Putna – în Moldova ori Curtea de Argeş – în Muntenia), cât şi în Europa
Centrală şi de Vest, sub imperiul Renaşterii, ca o prelungire a artei
Antichităţii.
Biserici din Maramures
În aceste lăcaşuri din Maramureş s-au păstrat hrisoave şi însemne
printre cele mai vechi ale limbii româneşti; aici s-au adunat înţelepţii
satelor pentru a hotărî în clipe de restrişte; aici s-au legat
căsătoriile, s-au botezat pruncii şi tot aici au fost îngropaţi moşii şi
strămoşii noştri (v. Mihai Dăncuş, 1986).
De regulă, acestea au fost ridicate pe înălţimi, cu turle aparent
exagerat de înalte, prevăzute cu foişor în care se afla clopotniţa. În
trecut, foişorul servea şi ca turn de observaţie iar în timp de
primejdie (năvăliri, foc) se bătea toaca şi se trăgeau clopotele,
într-un anume fel, avertizând comunităţile pentru a-şi lua măsurile de
se¬curitate potrivite situaţiei” (Grigore Man, „Bisericile de lemn din
Maramureş, 2005, pag. 5).
Biserici din Maramures
Cele mai vechi şi valoroase monumente sunt situate în Maramureşul
istoric, unele datând din secolul al XIV-lea, dar majoritatea au fost
reconstruite în secolele XVII şi XVIII. Materialul utilizat preponderent
este lemnul de stejar, gorun şi răşinoase.
Cu toate acestea, mici „catedrale post-renascentine” întâlnim şi în
Chioar, Codru şi Lăpuş, ceea ce recomandă întreg arealul
administrativ-teri¬torial al judeţului Maramureş, ca o locaţie
importantă a turismului religios.
Un repertoar al specificităţii bisericilor din fiecare zonă indică
următoarele ca¬racteristici (Grigore Man, 2005, pag. 8): monumentalitate
(Maramureşul istoric); spectaculozitatea turlelor şi frumuseţea
şarpantelor (Chioar); construcţii de mai mici dimensiuni, dar perfect
proporţionate, cu ornamente interioare de mare acurateţe (Codru);
frumuseţea pridvoarelor şi prispelor func¬ţionale (în Ţara Lăpuşului).
Studiile competente referitoare la aceste construcţii reliefează
inovaţiile şi soluţiile locale privind compartimentarea (absida
altarului, naosul şi pronaosul poziţionate pe o axă est-vest, la care
uneori se adaugă un pridvor deschis, aidoma caselor ţărăneşti), dar şi
elementele de decor şi pictură (pe lemn sau pe sticlă).
