Activitatea pastoral-misionara a preotului - Istoria Bisericii este
plină de modele de păstori cu viaţă sfântă, care s-au făcut pildă
vrednică de urmat credincioşilor lor. Concretizând, putem spune că în
vremurile grele, când românii nu aveau conducători din neamul lor care
să-i înţeleagă şi să-i ajute, îl aveau pe preot. El le era părinte,
învăţător, conducător şi povăţuitor.Activitatea pastoral-misionara a
preotului
Activitatea pastoral-misionara a preotului - Metodele şi mijloacele de
pastoraţie erau cele tradiţionale, moştenite de la sfinţii părinţi.
Folosindu-le nu dădeau greş. Însă, lumea în care trăim noi acum,
cunoaşte mutaţii de neimaginat în trecut. Nu mai avem de a face cu o
societate tradiţională aşezată, respectând anumite rânduieli unanim
acceptate.
Integrarea României în supra-statul Uniunea Europeană va influenţa major
toate domeniile vieţii şi activităţii poporului nostru. Evident că şi
viaţa religioasă din România va fi supusă diferitelor influenţe şi
presiuni venite din spaţiul european. Astfel că societatea românească
contemporană, va deveni pluralistă (sub multiple aspecte: politic,
cultural, religios, confesional). Sub anumite aspecte ea este
pluralistă, sub altele va deveni ulterior. În plan macro-social
cultural, pluralismul înseamnă că în societate nu mai există o concepţie
unică despre lume şi viaţă.
Integrarea în Uniunea Europeană face loc unui vast arhipelag de
concepţii despre lume şi viaţă individuale, incompatibile între ele.
Principiile creştine însă rămân aceleaşi. „Iisus Hristos, ieri şi azi şi
în veci, este acelaşi” (Evrei 13, 8), în acest context sarcina
pastoral-misionară a Bisericii Ortodoxe este să reuşească să propună
societăţii româneşti contemporane, într-o manieră credibilă, viziunea
creştină.
Hristos rămânând Acelaşi, învăţătura de asemenea neschimbată, automat şi
activitatea misionar-pastorală a preotului va fi aceea care de veacuri
a adus roade. Preotul trebuie să fie un misionar, să facă misiune
creştină. Misiunea creştină este trimiterea Bisericii în lume în vederea
universalizării Evangheliei şi a integrării oamenilor în Împărăţia lui
Dumnezeu, întemeiată prin lucrarea mântuitoare a lui Iisus Hristos.
Misiunea Bisericii îşi are temeiul său adânc şi punctul de plecare în
însăţi comuniunea Sfintei Treimi, în mişcarea iubirii Tatălui către Fiul
în Duhul Sfânt şi, prin Acesta, către întreaga lume.
Misiunea Bisericii se întemeiază pe însăşi trimiterea Fiului în lume
(In. 3, 16), voită şi iniţiată de Tatăl, prin trimiterea Sfinţilor
Apostoli de către Hristos Cel Înviat: „Precum M-a trimis pe Mine Tatăl,
vă trimit şi Eu pe voi” (In. 20, 21) şi pe porunca explicită a lui Iisus
Hristos către Apostoli, de a chema la pocăinţă şi de a boteza în numele
Sfintei Treimi: „Drept aceea, mergând, învăţaţi toate neamurile,
botezându-le în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh,
Învăţându-le să păzească toate câte v-am poruncit vouă, şi iată Eu cu
voi sunt în toate zilele, până la sfârşitul veacului. Amin.” (Mt. 28,
19-20)
Din punct de vedere al vieţii creştine, parohia este unitatea sau partea
componentă cea mai mică a Bisericii locale, comunitatea bisericească în
care lucrează harul lui Dumnezeu prin Sfintele Taine, săvârşite de
slujitorii Săi şi în care trebuie să se integreze orice creştin pentru a
face parte din Biserica lui Hristos.
Parohia nu este numai o simplă unitate administrativă, o circumscripţie
bisericească sau o grupare de oameni. Ea este o unitate spirituală,
liturgic-sacramentală, o comunitate de mărturie şi slujire ai cărei
membri sunt uniţi prin mărturisirea aceleiaşi credinţe, primirea
Tainelor şi participarea la cultul divin public ca sursă a vieţii şi
spiritualităţii religioase şi comunitar-sociale, fiind grupaţi în jurul
unui altar şi al aceluiaşi slujitor.
