CAPITOLUL XXVI
Despre marturisirea credintei, despre indemnurile si rugaciunile preotului pentru credinciosi si despre raspunsurile acestora
Apoi
preotul indeamna pe toti sa marturiseasca ceea ce au invatat sa creada
despre Dumnezeu, adica intelepciunea cea adevarata, despre care
Apostolul zice: "Propovaduim o intelepciune celor desavarsiti..."
Aceasta intelepciune nu a cunoscut-o lumea, adica inteleptii lumii, care
nici nu cunosc si nici nu cred ca exista ceva mai de pret si mai presus
decat cunoasterea lucrurilor sensibile. Acestei intelepciuni ne
indeamna preotul sa-i deschidem toate usile ("Usile, usile, cu
intelepciune sa luam aminte!"), adica gurile si urechile noastre, ca si
cum ar spune: insusiti-va aceasta intelepciune, graind-o si ascultand-o
necontenit, dar nu cu lenevire, ci cu luare aminte si concentrandu-va in
voi insiva. Iar credinciosii rostesc intreaga marturisire, adica
simbolul credintei. Dupa aceea, preotul zice: "Sa stam bine, sa stam cu
frica...!" Adica sa staruim cu tarie in credinta pe care am marturisit-o
si sa nu ne lasam ademeniti de vorbaria ereticilor. Sa stam cu frica,
pentru ca e mare primejdia pentru cei ce lasa sa le patrunda in suflet
vreo indoiala despre aceasta credinta. Staruind astfel neclintiti in
credinta, vom putea aduce darurile noastre, lui Dumnezeu, potrivit
cuvantului. Care cuvant? - "In pace". Caci preotul continua: "... sa
luam aminte, sfanta jertfa in pace sa o aducem". Adica sa ne amintim de
cuvintele Mantuitorului: "Daca aduci darul tau la altar si-ti aduci
aminte ca cineva are ceva impotriva ta, impaca-te mai intai cu el, apoi
intorcandu-te, adu darul tau".
Iar credinciosii raspund: (Mila pacii, jertfa
laudei!) adica nu numai sa aducem Jertfa in pace, dar aducem pacea
insasi in chip de dar, ca pe o a doua jertfa. Aducem lui Dumnezeu mila,
caci El a zis: "Mila voiesc, iar nu jertfa". Iar mila este roada pacii
celei trainice si curate, caci daca nici o patima nu tulbura sufletul,
nimic nu-l impiedica sa fie plin de mila. Dar (poporul adauga: aducem)
si "jertfa de lauda".Dupa ce s-au rostit acestea, preotul ureaza
credinciosilor, lucrul cel mai dumnezeiesc si mai mare decat toate:
"Harul Domnului nostru Iisus Hristos si dragostea lui Dumnezeu Tatal si
impartasirea Sfantului Duh sa fie cu voi, cu toti!". Iar credincosii,
potrivit poruncii care ne indeamna sa ne rugam unii pentru altii si ei
ureaza acelasi lucru preotului, raspunzandu-i: "Si cu duhul tau". Urarea
de mai sus este luata din epistolele Sfantului Apostol Pavel.
Printrinsa, preotul cere pentru noi, de la Sfanta Treime, toata darea
cea buna, tot darul desavarsit, pe care il numeste felurit, dupa fiecare
din fericitele fete treimice: de la Fiul cere har, de la Tatal
dragoste, iar de la Duhul impartasire. Caci Fiul Sa jertfit pe Sine, ca
sa mantuiasca pe oameni, care nu-i dadusera nimic in schimb, ba erau
inca si osanditi: "Ca a murit pentru noi, care eram inca pacatosi", zice
Scriptura; de aceea, grija aceasta a Lui fata de noi se numeste har
(dar gratuit).
Iar Tatal S-a milostivit iarasi de neamul
omenesc, datorita patimilor Fiului Sau, si a iubit pe cei ce-I erau
vrajmasii; pentru aceea, indurarea Lui fata de noi se numeste dragoste.
Apoi, fiindca se cadea ca Cel bogat in indurare sa impartaseasca din
ale Sale pe vrajmasii preschimbati in prieteni, lucrul acesta L-a
indeplinit Sfantului Duh, pogorandu-Se peste sfintii Apostoli; de aceea,
bunatatea Duhului fata de oameni se numeste impartasire. Dar va zice
cineva ca toate aceste bunuri s-au dat oamenilor prin venirea
Mantuitorului; prin urmare, de ce ne mai rugam pentru niste lucruri care
ni s-au dat odata? - Pentru ca, dupa ce le-am primit, sa nu le pierdem
ci sa le pastram pana la sfarsit. De aceea nu se zice: "sa vi se dea
voua, tuturor ca unele ce v-au si fost date", ci: "sa fie cu voi, cu
toti!", adica sa nu se departeze de la voi Harul care vi s-a
dat.Invrednicindu-i pe credinciosi de o asemenea urare si inaltandu-le
astfel sufletele, preotul cauta sa ridice gandul lor de la cele
pamantesti, zicand: "Sus sa avem inimile!" Sa cugetam adica cele de sus,
iar nu cele de pe pamant". Iar credinciosii incredinteaza si raspund ca
inimile lor sunt acolo unde este comoara noastra, unde se afla Hristos
sezand de-a-dreapta Tatalui: " Avem (inimile inaltate) cate Domnul!".
|