Care
ne este temeiul credintei? Este ca Insusi Domnul a spus: "Acesta este
trupul Meu... Acesta este sangele Meu...". Apoi, El Insusi a poruncit
sfintilor Apostoli, iar prin ei Bisericii intregi, sa savarseasca
aceasta taina, zicand: "Aceasta sa faceti intru pomenirea Mea". Si nu
le-ar fi poruncit acest lucru, daca nu le-ar fi dat si puterea de a-l
face. Care e aceasta putere? - E Sfantul Duh, puterea care a inarmat de
sus pe Sfintii Apostoli, precum le fagaduise Domnul: "Iar voi ramaneti
in cetatea Ierusalimului, pana ce va veti imbraca cu putere de sus". Prefacerea
darurilor este lucrarea acelei pogorari a Sfantului Duh. Caci
Mangaietorul nu S-a pogorat o data pentru ca dupa aceea sa ne
paraseasca, ci este si va fi cu noi pana la sfarsit, deoarece
Mantuitorul L-a trimis ca sa ramana cu noi in veci: "Duhul Adevarului,
pe Care lumea nu poate sa-L primeasca, pentru ca nu-L vede si nici nu-l
cunoaste; voi insa Il cunoasteti, caci cu voi ramane si intru voi este".
El savarseste tainele, prin mainile si limba preotilor.
Dar
Domnul ne-a trimis nu numai pe Sfantul Duh, ca sa ramana cu noi, ci a
fagaduit ca si El Insusi va ramane cu noi pana la sfarsitul veacului.
Mangaietorul sta insa de fata in chip nevazut, pentru ca El nu S-a
intrupat, pe cand Mantuitorul Se vede si poate fi pipait, in
infricosatele si Sfintele Taine, ca unul Care a luat firea noastra si o
poarta in veci. Aceasta e puterea preotiei, El e Preotul (jertfei
noastre). Caci nu S-a adus pe Sine si nu s-a jertfit o data, ca apoi
sa-Si lase preotia, ci necurmat indeplineste pentru noi aceasta slujire,
prin care este si mijlocitor al nostru catre Dumnezeu, in veci. De
aceea I s-a si spus: "Tu esti preot in veac". Iata pentru ce credem,
fara pic de indoiala, ca sfintirea darurilor, ca si celelalte taine se
infaptuiesc intocmai dupa dorinta si rugaciunile preotului.