CINSTITI CREDINCIOSI SI CREDINCIOASE, † T I M O T E I
DIN MILA LUI DUMNEZEU ARHIEPISCOP
AL EPARHIEI ARADULUI
Iubitului cler, cinului monahal si
dreptcredinciosilor crestini,
binecuvantare, bucurie si pace
de la Dumnezeu –Tatal si de la
Domnul nostru Iisus Hristos
Craciunul anului ce se incheie in cateva zile, incununeaza curgerea
celui dintai deceniu al primului secol din mileniul al treilea. In el se
cristalizeaza ganduri, fauriri la inceput de etapa noua in viata lumii,
nadajduita mereu inspre mai bine. Acest fapt constituie intr-un fel o
reprezentare concreta a anilor, deceniilor, secolelor si chiar
mileniilor ce urmeaza, o zeciuiala a vremii in continua schimbare sub
semnul providentei. Nasterea Mantuitorului ne calauzeste o atare
cugetare intrucat deja de doua mii de ani patroneaza si imparte in
diferitele masuri ale timpului terestru lucrarea omeneasca in
perspectiva vesniciei. Facand si o retrospectiva asupra civilizatiei
planetei, prospectarea spatiului cosmic in unitatea timpului tinde spre
infinitul din care desigur ca un deceniu da mai multe date decat o
clipa. De altfel, psalmistul marturiseste lui Dumnezeu: „ca o mie de ani
inaintea ochilor Tai sunt ca ziua de ieri care a trecut si ca straja
noptii”11 Psalm 89, 4;
. Evenimentele se petrec continuu, iar la rastimpuri cei ce le
prilejuiesc fac bilanturile necesare, sistemul zecimal permitand poate
ca cel de acum sa fie mai aprofundat, cifra ca atare fiind ilustrativa.
In fiecare an al deceniului trecut, in cuvantul pastoral al praznicului
s-a adancit semnificatia numarului anilor nu doar sub aspectul material,
ci si sub aspectul implicatiilor spirituale. Ajungand la ordinea
zecilor am putea opri aici, socotind ca de acum inainte temeiul
talmacirilor ramane tot cel privind unitatile, doar amplificand valoarea
cifrei superioare si tot asa mai departe la ordinul sutelor sau miilor.
De pilda, la semnificatia cifrei sapte, a desavarsirii, multiplul zece
ii va adauga virtute din punct de vedere spiritual potrivit cu
realitatea insasi cum ar constata, iarasi, acelasi psalmist: „ Anii
nostri s-au socotit ca panza unui paianjen. Zilele anilor nostri sunt
saptezeci de ani; iar de vor fi in putere optzeci de ani si ce este mai
mult decat acestia osteneala si durere; ca trece viata noastra si ne vom
duce... Invata-ne sa socotim bine zilele noastre ca sa ne indreptam
inimile spre intelepciune... Si cauta spre robii Tai si spre lucrurile
Tale si indrepteaza pe fiii lor”22 Idem, 89, 10 - 18;
Cercetand mai de aproape deci intelesul cifrei anului se poate spune ca e
compusa din suma numerelor sfinte trei si sapte sau a primelor patru
numere fundamentale, totul privind deplinatatea si sfarsitul, avand si o
valoare memotehnica, adica de luare aminte si retinere, cele zece
degete ale celor doua maini indicand poruncile dumnezeiesti pe care se
bazeaza toate normele si oranduielile; deasemenea, dupa Sfanta
Scriptura, cele zece plagi, intelegand dezlantuiri ale naturii, molime
si pieiri de oameni si vietati, prin care Dumnezeu a pedepsit Egiptul
pentru incrancenarea faraonului de a mentine in robie poporul lui
Israel, exemplificand practic sanctiunea pentru incalcarea voii divine33
Iesirea, 7, 14 si 34, 28;
Cartea Facerii mentioneaza si zeciuiala pe care patriarhul Avraam o da
regelui Salemului, adica Melchisedec, ca o subliniere a faptului ca
respecta legea teocratica in virtutea careia Dumnezeu stapaneste toate,
omul fiind doar administrator sau iconomul care sub forma sacrificiului
recunoaste darurile primite44 Facerea, 14, 20;
Pe paginile Sfintei Evanghelii se da si pilda celor zece fecioare,
dintre care cinci intelepte si cinci nepasatoare fata de datoria muncii
si privegherii in asteptarea Mantuitorului55 Matei, 25, 1 – 13;
In numar de zece sunt si coarnele si cununile imparatesti ale fiarei
apocaliptice, ca semne ale potrivniciei de-a lungul timpului, pe care le
biruieste Biserica66 Apocalipsa, 13, 1 si 17, 12; Pr. Dr. Ioan Mircea,
Apocalipsa, Bucuresti, 1995, p.213, 299 ;
Numarul vizeaza sensul totalitatii, a savarsirii si intoarcerii la
unitate, mai ales dupa incheierea ciclului primelor noua numere. Decada
este pentru matematicienii si filosofii vechi de o importanta sacra,
simbol al creatiei universale. Se cunoaste si aceea ca zece e formula
binara, care se imparte in doua componente putand exprima atat
alternanta, cat si consonanta sau coexistenta. De mentionat si aceea ca
uneori cifra pe langa valoarea numerica reprezinta si notiuni de un cu
totul alt ordin si care scapa perceptiei obisnuite77 Pr. Victor Aga,
Simbolica biblica si crestina, Timisoara, p. 363; Pierre Grelot si Jean
de Fraine, Nombre, in Xavier Leon Dufour, Vocabulaire de Theologie
Biblique, Paris 1966, col. 691; Pierre Grison, Alain Gheerbrant, Dix, in
Dictionnaire des symboles, Paris, 1969, p. 292;
Ceasornicul istoriei penduleaza neincetat intre ecourile trecutului si
armoniile visarii viitorului, aratatoarele sale edificand asupra clipei
prezente. Dar pentru o zi de sarbatoare sfanta el isi pierde rostul,
caci timpul trece in vesnicie. Dumnezeu vine in lume, cerul coboara pe
pamant; omul primeste darul, dar se cuvine si a darui ceea ce este spre
propria inaltare. Puterile ceresti insele aduc lauda prin imnul
evenimentului Nasterii Domnului: „Slava intru cei de sus lui Dumnezeu si
pe pamant pace intre oameni bunavoire!”88 Luca, 2, 14;
Inaintam intr-un timp sacru, dar si retraim permanent, inceputurile, cu
norul de marturii ale credintei atator alesi ai planului dumnezeiesc,
potrivit cuvintelor Apostolului neamurilor: „si toti acestia marturisiti
fiind prin credinta, n-au primit fagaduinta, pentru ca Dumnezeu
randuise pentru noi ceva mai bun, ca ei sa nu ia fara noi
desavarsirea.”99 Evrei, 11, 39 – 40; 12, 1;
IUBITI FRATI SI SURORI IN HRISTOS DOMNUL,
Timpul Bisericii apartinand lumii spirituale insusi este consacrat.
Pentru a fi rodnic trebuie sa se arate in semnele vazute, prin slujbele
sfinte si sarbatorile religioase, a caror reluare anuala se impleteste
cu ritmul timpului cosmic.1010 Pierre Grelot, Michel Joint-Lambert,
Temps in Xavier Leon Dufour, Vocabulaire de Theologie Biblique, Paris
1966, col. 1055;
Este azi cunoscut cum calendarul religios, cel crestin cu precadere,
calauzeste activitatea omeneasca si pe celelalte planuri, cultural,
social, economic si altele, agricultura constituind o preocupare aparte
tinand seama de ritmul pamantului. Aceasta tocmai datorita constiintei
omului ca a fost pus de Dumnezeu sa-l stapaneasca si impreuna sa dea
roada asteptata. Fiecare sarbatoare oricat de mica, inca din vechime se
leaga intr-un loc sau altul de o anume munca a pamantului, ea insasi
asociata cu practici si obiceiuri felurite, adevarate ritualuri,
observate cu strictete, invesnicind astfel timpul. Craciunul in fruntea
sarbatorilor din timpul iernii, in care pamantul se pregateste pentru
roada viitorului, oglindeste cu prisosinta atmosfera spirituala ce o
creaza. Actualizarea venirii Fiului lui Dumnezeu in lume trezeste in
fiinta omeneasca un nesfarsit dor dupa o stare initiala in care a
asezat-o Creatorul, nostalgia paradisului cum ar numi-o un scriitor
crestin. O consideratie in acest context din partea unor ganditori ar fi
edificatoare. Astfel, cel la care ne-am referit spune urmatoarele:
„afirmand ca nostalgia paradisului e impulsul primordial al creatiilor
omenesti, ne-am gandit mai intai la Edenul terestru, a carui amintire e
atat de creatoare in vointa de civilizatie a omenirii si la paradisul
ceresc, a carui aspiratie ridica pana la vecinatatea cerului plasmuirile
culturii. Spiritul omenesc, insa, hranit de nostalgie, descopera urmele
paradisului chiar in aceasta viata, ce se zbate sub imperiul pacatului.
Ideea acestor urme ale gloriei din care a cazut omul nu e o nascocire a
fanteziei, ci o proprietate a doctrinei crestine, care atesta ca fondul
adanc al naturii create a ramas totusi bun sub pacat si e capabil de o
noua biruinta cand il aprinde fulgerul harului divin. Nostalgia aceasta
hraneste asceza crestina, cand aseaza manastirile in colturile cele mai
frumoase ale naturii, cand vede in nevinovatia copilariei masura si
posibilitatea sfinteniei, cand impodobeste locasurile de rugaciune cu
artele ce simbolozeaza cerul duhovnicesc al Bisericii si cand nazuie sa
realizeze viata ingereasca in monahi”.1111 Nichifor Crainic, Nostalgia
Paradisului, Iasi, 1994, pp. 264 - 265
Timpul isi pastreaza rostul in aceasta reintoarcere simtita ca prezenta.
Parintele Dumitru Staniloae zice: „timpul nu e nici opus eternitatii,
dar nici una cu ea. Numai un timp ce isi are originea in vesnicie,
pentru cresterea spirituala a unor fiinte create de iubirea unui
Dumnezeu vesnic iubitor sfarseste iarasi in eternitate, ducand cu el
persoanele care s-au silit sa creasca in cursul lui pentru eternitate...
Fiul lui Dumenzeu cel etern care a creat persoanele din timp pentru a
le aduce imprimate de cele bune castigate in timp, se imbraca in
umanitatea noastra temporala, pentru a o duce plina de cele temporale in
eternitatea Sa, ca prin ea sa ne ajute si noua sa urcam cu cele bune,
castigate de fiecare din noi in timp in mod deosebit in vesnicia Lui...
Dar, adunandu-ne in El, Hristos ne uneste in El cu toti cei care am fost
creati prin El si care am primit sa ne readunam in El, umplandu-ne de
eternitatea Lui dumnezeiasca, traita de umanitatea Lui ca vesnicie
purtand urmele temporalitatii Lui, facandu-ne astfel sa ne simtim si mai
apropiati de El. Si El ne va reunifica astfel pentru veci in Sine, cu
Sine si intre noi, intr-o iubire universala, dar in care fiecare aduce
nota sa personala, iar popoarele specificul lor.1212 Pr. Prof. Dr.
Dumitru Staniloae, Chipul nemuritor al lui Dumnezeu, Bucuresti, 1987,
pp. 276 – 277;
Sirul gandurilor desigur continua dar dintre ele redam cele urmatoare
ale unui teolog roman: „conlucrarea omului cu Dumnezeu in istorie
determina realizarea adevaratei istorii. Aceasta colaborare cere din
partea omului un efort staruitor de a-si controla pornirile inferioare,
de a se ridica la conceptii si comportamente superioare de viata.
Eroismul istoriei nu este dat de fapte marete, meteoritice, ci de
staruinta in efortul duhovnicesc ce duce la marile acte creatoare ale
istoriei mantuirii. In acest mod de a intelege istoria transpare
prezenta lui Dumnezeu in istorie... In efortul de adancire a comuniunii,
surprindem taina istoriei care este legata de sfintenie... Se poate
vorbi la omul religios de o nostalgie a paradisului, in sensul de un dor
dupa timpul originar si de o tendinta de a recupera acea stare
primordiala... Nostalgia este transfigurata in momentele de sarbatoare.
Trairea acestora nu insemneaza o repetitie monotona a unor acte
cultice, ci intelegerea fiecarei clipe ca o sansa unica pentru
posibilitatea transformarii prezentului efemer in vesnicie... Timpul
sarbatorii este prin excelenta cel al lui Dumnezeu... Menirea noastra
este aceea de a regasi si nu de a gasi sensul timpului dat de Dumnezeu.
In vesnicia lui Dumnezeu este presupusa posibilitatea existentei
timpului, dar a unuia in care sa se concretizeze un raspuns liber din
partea omului la chemarea de iubire dumnezeiasca din vesnicie. In
aceasta perspectiva trebuie intelese cuvintele Eclesiastului: „Vreme
este sa te nasti si vreme sa mori; ... vreme este sa ranesti si vreme sa
tamaduiesti;...” Expresia vreme este nu inseamna ca omul are vreme.
Este diferenta fundamentala intre a fi si a avea. Omul nu are timp, ci
este in timp. Si daca este in timp va fi capabil sa actualizeze la
momente diferite sensurile puse de Dumnezeu in timp. In acest fel el se
afla intr-o miscare care converge spre Dumnezeu si traieste timpul ca o
inaintare spre vesnicie.”1313 Eclesiastul 2, 1 urm.; la Adrian Lemeni,
Sensul eshatologic al creatiei, Bucuresti, 2004, pp. 275 – 279;
Cu privire la gandirea mentionata a parintelui Staniloae acelasi autor
mentioneaza, ca este revelatoare, intrucat „leaga timpul si miscarea ca
realitati specifice creatiei nedesavarsite. Insa, pe de alta parte, ele
nu sunt vazute ca realitati negative sau pacatoase, ci care mediaza spre
eternitatea lui Dumnezeu; este subliniata asadar participarea lui
Dumnezeu la timp, pentru a primi creatia temporala in vesnicia Sa.”1414
Idem, p. 288;
Sfanta Traditie prin glasul Parintilor Bisericii confirma adevarurile
biblice in cuvinte ca acestea: „Sa invatam ca lumea a fost creata, dar
sa nu gandim ca Dumnezeu a facut-o pe cand exista timpul... Inteleptul
nu slujeste si nici nu cinsteste pe Dumnezeu intr-un loc anumit, nici
intr-un locas special de inchinaciune si nici la sarbatori si zile
randuite, ci toata viata lui, in orice loc, fie ca este singur, fie ca
are langa el pe altii care cred la fel cu el. In tot locul si in tot
timpul cinsteste pe Dumnezeu, adica Ii multumeste pentru cunoasterea si
vietuirea sa... Este sfant orice loc si orice timp in care gandul nostru
se indreapta spre Dumnezeu;”1515 Clement Alexandrinul, Scrieri,
Stromatele, Partea a II-a, in Parinti si Scriitori Bisericesti, vol. 5,
trad. Pr. D. Fecioru, Bucuresti, 1986, VI, p. 464; VII, pp. 497 - 498;
502;
sau urmatoarele „Marele Melchisedec a fost descris ca „fara tata, fara
mama, fara neam, neavand nici inceput al zilelor, nici sfarsit al
vietii” precum a lamurit cuvantul adevarat despre el al barbatilor
purtatori de Dumnezeu, nu din pricina firii celei create si a celor din
nimic, dupa care a inceput si a sfarsit de a fi, ci din pricina harului
dumnezeiesc si necreat care exista pururea, mai presus de toata firea si
tot timpul, din pururea existentul Dumnezeu, har dupa care se cunoaste
ca fiind nascut intreg cu totul prin alegerea voii Sale.”1616 Sf. Maxim
Marturisitorul, Ambigua, in Parinti si Scriitori Bisericesti, vol. 80,
trad. Pr. Prof. D. Staniloae, Bucuresti, 1983, p. 141;
In legatura cu textul, talmacitorul si totodata comentatorul continua:
„experienta iesirii din timp si fire o traieste sfantul insa in grad
culminant ca unul a carui minte a uitat de toate, patrunzand fara idei,
fara cuvinte, in chip nestiut si neinteles in Dumnezeu, Cel mai presus
de toate cele cunoscute si explicabile; starea aceasta fiind nu numai o
stare a mintii, ci si a intregii sale fiinte, pentru ca intreaga a
primit insusirile lui Dumnezeu intreg, care au coplesit insusirile ei,
asa cum fierul incalzit in foc primeste insusirile focului care le-au
coplesit pe ale sale.”1717 Ibidem;
In consonanta cu scrierile teologilor imnografia praznicului intoneaza
cele spre lauda Celui Vesnic: „Astazi Firea cea nevazuta se impreuna din
Fecioara cu oamenii. Astazi Fiinta cea nemarginita se infasoara in
scutece”1818 Si acum…, Laudele Utreniei Ajunului de Craciun;
sau „Fecioara astazi pe Cuvantul cel mai inainte de veci merge sa-L
nasca in pestera in chip de negrait. Dantuieste lumea auzind, slaveste
cu ingerii si cu pastorii pe Cel ce vine sa se arate Prunc tanar,
Dumnezeu Cel mai inainte de veci.”1919 Condacul Inaintepraznuirii
Utreniei Ajunului de Craciun;
Intr-un fel propriu credinciosului obisnuit colindele atesta si ele
raportul intre timp si vesnicie, privit prin Intruparea Domnului, ca de
pilda in versurile cunoscute: „Astazi s-a nascut // Cel far’
de-nceput”2020 O ce veste minunata, la Prof. Ioan Brie, 73 Colinde,
Cluj-Napoca, 1980, p. 5;
sau „Si de-acum pana-n vecie // Mila Domnului sa fie.”2121 Astazi s-a nascut Hristos, la Idem, p. 42;
Spre intelegerea acestor cugetari am gasi temeiul potrivit in cele ale
psalmistului, pe care le reia si Sfantul Apostol Pavel cu privire la
Fiul lui Dumnezeu intrupat: „Intru inceput, Tu, Doamne, pamantul l-ai
intemeiat si cerurile sunt lucrurile mainilor Tale; ele vor pieri, dar
Tu ramai, si toate ca o haina se vor invechi; si ca pe un vesmant le vei
strange si ca o haina vor fi schimbate. Dar Tu acelasi esti si anii Tai
nu se vor sfarsi.”2222 Psalm 101, 26 – 27; Evrei, 1, 10 – 12;
DREPTMARITORI CRESTINI SI CRESTINE,
Cunoastem din cele aratate ca praznicul de azi inseamna retrairea
evenimentului de referinta, plinirea vremii, a mantuirii oamenilor prin
improprierea de catre acestia a ceea ce Fiul lui Dumnezeu a facut pentru
ei. Pricepem mai bine aceasta lucrare ca rascumparare a timpului si
spatiului pierdut prin greseala de la inceput sau lipsa de la implinirea
datoriei proprii. Sfantul Apostol Pavel indeamna asa pe fiii sai
duhovnicesti: „Luati seama cu grija, cum umblati, nu ca niste
neintelepti, ci ca cei intelepti, rascumparand vremea, caci zilele rele
sunt.”2323 Efeseni, 5, 15 – 16;
Aceasta intrucat timpul insusi scapa, iar spatiul este inca departe de
cel al Imparatiei dorite a pacii si bunavoirii. Intruparea Domnului ne
este spre luare aminte in a-L urma. Pe langa fauririle lumii civilizate
este nevoie de o crestere spirituala. Sfanta Evanghelie insasi arata:
„Copilul crestea si Se intarea cu duhul, umplandu-se de intelepciune, si
harul lui Dumnezeu era asupra Lui.”2424 Luca 2, 40;
Tot Sfantul Pavel se exprima astfel in aceasta legatura: „Si eu,
fratilor, n-am putut sa va vorbesc ca unor oameni duhovnicesti, ci ca
unora trupesti, ca unor prunci in Hristos. Cu lapte v-am hranit, nu cu
bucate, caci inca nu puteati manca si inca nici acum nu puteti,...2525 I
Corinteni, 3, 1- 2;
Este de trebuinta har ceresc si vointa omeneasca pentru urmarea lui
Hristos pe calea vesniciei. Precum odinioara a fost un inceput, asa e
necesar ca fiecare sa puna inceputul timpului renasterii proprii; vremea
de azi sa fie a lui Hristos Domnul, iar locul consacrat oricarei fapte
inaltatoare. Rugaciunea insasi se inalta astfel neincetat, dupa cum
indeamna tot Apostolul, catre Cel ce este in toata vremea si in tot
locul inchinat si slavit...2626 I Tesaloniceni, 5, 18; cf. Rugaciunea
Ceasurilor;
Spre atragerea atentiei asupra inceperii slujirii Sfintei Liturghii,
sfintitul slujitor preia cuvintele psalmistului: „vremea este sa lucreze
Domnul...”2727 Psalm 118, 126;
Aceasta arata pe de o parte ca Dumnezeu lucreaza in taina Bisericii, dar
si faptul ca omul trebuie sa Ii slujeasca. Luam intr-adevar aminte la
faptul ca in Hristos timpul gaseste axa sa. Inainte de Mantuitorul
istoria s-a indreptat spre El printr-un timp de prefigurari sau
asteptare. Dupa venirea Sa in lume totul se interiorizeaza mergand spre
implinire, astfel ca singurul continut al timpului este prezenta lui
Dumnezeu.2828 Paul Evdochimov, L’Orthodoxie, Neuchatel, 1965, p. 206;
Cu voia lui Dumnezeu si la implinirea unor date sarbatoresti, am
consacrat anul acesta Crezului nostru ortodox, Autocefaliei Bisericii
noastre si Patriarhiei Romane, in plus pe plan local primei aniversari a
Arhiepiscopiei Aradului. Toate momentele au reprezentat imbolduri la
noi impliniri prin pronia dumnezeiasca cu credinciosie si stradanie.
Drept aceea, impreuna cu Sfantul Ioan Gura de Aur, din ale carui Sfinte
moaste o particica se cinsteste si in noua catedrala arhiepiscopala, sa
multumim cu rugaciunea: „Slava lui Dumnezeu pentru toate”. Intr-un fel,
luand ca sprijin si aspecte de ordin filosofic sau filologic, deceniul
la care s-a facut referinta ar putea insemna si o zeciuiala pentru toate
ale veacului, care adesea, la randul sau, arata vesnicia. In
consecinta, lucrarea omeneasca in vremea de acum trebuie implinita ca si
pentru veacul veacului. Iar de luminatul praznic si cele urmatoare sa
ne uram unii altora in colinda strabuna, ca intru sanatate, inzilire si
spor in toate cele bune „asa sa fie, de acum pana-n vecie”, prin
milostivirea lui Dumnezeu in Treime Sfanta, Tatal si Fiul si Sfantul
Duh. Amin.
Al vostru, de tot binele doritor,
† T I M O T E I
Arhiepiscop al Aradului
INSEMNARE: Aceasta pastorala cu nr. 2 300 / 2010, avand titlul „Vreme de
slujire sfanta” se va citi in fiecare biserica parohiala sau
manastireasca la Sfanta Liturghie din prima zi, iar in filii a doua zi
de Craciun.
† T I M O T E I
ARHIEPISCOP AL ARADULUI
 despre dreapta credinta ortodoxa
, yoga , vrajitorie , secte , reincarnare
, parapsihologie , moarte , suflet , biserica, ortodoxa ,romana, calendar, crestin, ortodox,
parintele, Cleopa ,vietile, sfintilor, icoane,
biblia, evanghelia, Dumnezeu , vocea
evangheliei ,masonerie, casatorie ,nunta, tantra, ,reincarnare,
eros ,tantrice ,yoghin, yogaesoteric,
, alchimia ,astrologie, horoscop, korosi , evanghelica
,sfarsitul lumii , taina cununuei ,curatirea de patimi, crestin ortodox, paginiortodoxe, viata, sfantul, sf., despre,
Romania ,predici ,crestine, romaneste
,textul ,sfanta ,scriptura, online, download
,biblice ,spre, cer
radio ,crestinism ortodox,
biserici, mp3 ,muzica ,bizantina ,slujbe,
curatirea, patimi ,crestinism, ministru,
stefan cel mare, manastirea putna, sihastria, sambata, manastiri,
parintele staniloae, arsenie boca, papacioc, cleopa, ioanichie, sofian,Despre
dreapta credintaortodoxa ,
yoga , vrajitorie , secte , reincarnare
, parapsihologie , moarte , Intamplari de necrezut, Calatoria sufletului dupa moarte. Despre puterea mistica a muzicii, Sfaturi ortodoxe, Predici ale Parintelui Cleopa, muzica
bisericeasca gratuit , download colinde , arsenie boca ,
acatistul sfantului ciprian dezlegare farmece
blesteme ,cantece bisericesti romanesti , muzica psaltica , acatist audio
, icoane ,
acatiste
mp3 , predici la inmormantare , muzica
religioasa greceasca , pricesne ortodoxe , rugaciunea braul maicii domnului
, sf stefan
, prohodul domnului mp3 , download muzica
bisericeasca ortodoxa , cantari bisericesti mp3 , mp3 , manastiri
moldova , mihail si gavril , download muzica
psaltica , cantece bisericesti , acatistul sfantului ciprian
, crezul ,
manastiri ,
predici ortodoxe in format mp3 , sfaturi ortodoxe
, moliftele sfantului vasile cel mare , calendar
ortodox 2007 , adrese manastiri , acatiste , sfantul dumitru , poze mormant
boca , acatistul sf ciprian , rugaciuni pt sporul
casei , filme
religioase , byzantion grup de muzica psaltica , viata sf fanurie
, colinde download stefan hrusca , rugaciuni
audio , 15 aprilie 2007 pastele ortodox , manastirea radu
voda , liturghie mp3 , bibliografie stefan cel
mare , manastirea prislop , modele de cruci
ortodoxe , maica domnului , intrarea maicii
domnului in biserica , sfantul mina, |
