Pastorala la Nasterea Domnului 2011 - IPS Calinic - Pastorale - Arhiva ortodoxa - Portal ortodox,rugaciuni,acatiste,predici,pastorale

Monday, 2016-12-05, 9:32 PM
Logged in asGuest | Group "Guests"WelcomeGuest| RSS


Arhiva ortodoxa

Home » Articles » Pastorale

Pastorala la Nasterea Domnului 2011 - IPS Calinic
 "Iata Dumnezeul cel tare al mantuirii mele; nadajdui-voi intru El si nu ma voi infricosa, ca izvorul puterii mele si cantarea mea de lauda este Domnul Dumnezeu.”

Preacucernici Parinti, Slujitori ai Sfintelor Altare, Dreptmaritori Crestini, Iubitori ai Nasterii Domnului nostru Iisus Hristos, Primul gand care trebuie sa ne strabata fiinta, de fiecare data cand revenim la viata, intr-o noua zi binecuvantata de Dumnezeu, este gandul sfant asupra lucrarii Sale facuta dintru inceput: zidirea noastra, a fiecaruia dintre noi, in aceasta frumusete a lumii vazute.

inceputurile existentei noastre, ca fapturi alcatuite din trup si suflet, au fost in Sfatul Sfintei Treimi, atunci cand Dumnezeu a zis: "Sa facem om dupa chipul si asemanarea Noastra, ca sa stapaneasca pestii marii, pasarile cerului, animalele domestice, toate vietatile ce se tarasc pe pamant si tot pamantul! si a facut Dumnezeu pe om dupa chipul Sau; dupa chipul lui Dumnezeu l-a facut; a facut barbat si femeie.”

Aceasta zidire – barbat si femeie – in toata plenitudinea ei, a preocupat spiritele alese ale omenirii. Sa ne gandim la cele scrise de profetul David: "Cand privesc cerurile, lucrul mainilor Tale, luna si stelele pe care Tu le-ai intemeiat, imi zic: Ce este omul ca-ti amintesti de el? Sau fiul omului ca-l cercetezi pe el? Micsoratu-l-ai pe dansul cu putin fata de ingeri, cu marire si cu cinste l-ai incununat pe el. Pusu-l-ai pe dansul peste lucrul mainilorTale, toate le-ai supus sub picioarele lui.”

Peste o vreme de secole, acum aproape douazeci si cinci de veacuri, Sofocle, in scrierea sa Antigona, ne lasa in chip profetic, pentru adanca meditatie cele cateva cuvinte de foc: "in lume-s multe mari minuni! Minuni mai mari ca omul nu-s!”.

Dreptmaritori Crestini,
Deopotriva cu cei din veacuri apuse, mai aproape de noi, inteleptii scriitori din secolele XIX si XX, gandindu-se la actul primordial al creatiei, au scris: "Omul este un mic microcosmos, adica o intreaga lume mica, oglinda vie in care se rasfrange icoana zidirii intregi, al careia el este minunea cea mai frumoasa” , si ca "Nimic nu-i mai presus de om! … Dimpotriva, omul e mai presus de orice, mai presus decat orice, mai presus chiar de intregul univers.”

Peste o vreme de secole, acum aproape douazeci si cinci de veacuri, Sofocle, in scrierea sa Antigona, ne lasa in chip profetic, pentru adanca meditatie cele cateva cuvinte de foc: "in lume-s multe mari minuni! Minuni mai mari ca omul nu-s!”.

Intrand mai adanc in tainica alcatuire a omului, "fiinta necunoscuta” dupa marturiile celor din stiintele medicinii, vom vedea si latura cea zbuciumata a fiintei umane: "Omul trebuie sa stie ca, in definitiv, orice ar face si oricat s-ar asocia, el este un singuratic si un neinteles” si ca " in fiecare om Universul se opinteste, numai omul fiind schimbator si pe pamant ratacitor.”

Dupa cum se stie, cei dintai parinti ai neamului omenesc, folosind libertatea in chip indraznet si abatandu-se de la legile dumnezeiesti, s-au indepartat de ascultarea ce trebuia s-o dea Atoateziditorului Dumnezeu, suferind o vreme instrainarea de iubirea Parintelui Luminilor. Aceasta a fost voia libera a protoparintilor nostri care a dus la neascultare si suferinta.

Cu toata aceasta instrainare, omenirea n-a fost parasita de Creatorul Dumnezeu, care din cerul cerurilor graieste ca un Parinte: "Cu iubire vesnica te-am iubit si de aceea Mi-am intins spre tine bunavointa.”

Cum am putea oare talmaci: "Caci Dumnezeu asa a iubit lumea, incat pe Fiul Sau, Cel Unul-Nascut L-a dat, ca oricine crede in El sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica?” Vom intelege, negresit, ca Dumnezeu este statornic hotararii Sale dintru inceputuri, cand a zidit, in Sfat Treimic, din iubire vesnica, pe parintii nostri cei dintai, Adam si Eva, din care noi am rasarit pana azi, intrupandu-ne, intr-un anumit loc, ora, luna si an!

Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, S-a intrupat, ca si noi oamenii, potrivit Sfatului Sfintei Treimi, pentru a darama zidul care separa pe om de Dumnezeu, facandu-se astfel impacarea si intoarcerea acasa a fiilor rataciti prin valurile neascultarii.

Potrivit Sfintilor Parinti: "Cand meditam apoi la negraita Sa intelepciune, la iubirea de oameni si la nepatrunsa Lui indelunga rabdare, care rabda greselile cele fara de numar ale oamenilor, ne vine sa-L preamarim din tot sufletul. si cand cugetam la dragostea Sa nemarginita fata de noi, ca desi n-am facut nici un bine, a primit sa se faca om, Dumnezeu fiind, ca sa ne mantuiasca din ratacire, sa ne ridicam spre dorirea Lui.”

Intruparea Fiului lui Dumnezeu este o Taina mai presus de orice Taina, asa precum intruparea noastra, din vointa si dragostea Sfintei Treimi, este o taina negraita: "O, covarsitoare iubire si minunata dragoste! Ne facem partasi de dorul Tau, Dumnezeule in Treime si Cuvinte al lui Dumnezeu, Slavit esti cu adevarat, Doamne, care ne-ai facut partasi de slava firii Tale mai presus de intelegere. Cu adevarat negrait esti Tu, si necuprinse sunt lucrurile care le faci si in chip covarsitor vesnica este dragostea Ta cea pentru noi.”

In chip tainic, Dumnezeu a ales, dintre zidirile Sale, pe Fecioara Maria, vasul ales si crinul ceresc, din care avea sa se nasca, in chip trupesc, ca om, Iisus Hristos, "intru totul asemenea noua, afara de pacat” , cum scrie in dumnezeiestile Scripturi marele Apostol Pavel.

Iata cum a inspirat Duhul Sfant, mana si sufletul scriitorului ca sa marturiseasca: "stiu Doamne, ca din Duh nascandu-Te / si din Fecioara, in Om ti-ai cuprins Necuprinsul. / Ca sa ma iubesti, doua mii de ani ai asteptat sa ma nasc!”

Cum vom putea oare numi aceasta legatura de dragoste, dintre Creator si creatura?

Pentru a scapa de ispitele care ne asalteaza in fiecare clipa, credinta si nadejdea noastra in Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, ne salveaza de la alunecarile de zi cu zi, si ca:" … Nu s-a rusinat de noi Stapanul intregii firi vazute si nevazute, ci umilindu-Se pe Sine si luand asupra Sa pe omul cazut sub patimile de ocara si sub osanda Dumnezeiasca, s-a facut intru toate asemenea noua, afara de pacat, adica afara de patimile de ocara. El a luat toate pedepsele trimise asupra omului pentru pacatul neascultarii de catre hotararea dumnezeiasca: moartea, osteneala, foamea, setea si cele asemenea acestora, facandu-se ceea ce suntem noi, ca noi sa ne facem ceea ce este El: Cuvantul trup S-a facut, ca trupul sa se faca Cuvant; fiind bogat S-a facut sarac pentru noi, ca noi sa ne imbogatim cu saracia Lui; S-a facut asemenea noua din multa iubire de oameni, ca noi sa ne facem asemenea Lui prin toata virtutea.”

Virtutea credintei in Iisus Hristos Domnul, ne absolva de orice judecata, potrivit Scripturii: "Cel ce crede in Iisus nu este judecat, iar cel ce nu crede a si fost judecat pentru ca nu a crezut in numele Celui Unuia-Nascut, Fiul lui Dumnezeu, iar aceasta este judecata, ca Lumina a venit in lume si oamenii au iubit intunericul mai mult decat Lumina. Caci poftele lor erau rele.”

intreaga noastra grija este de a ne ruga lui Dumnezeu ca sa ne intareasca pentru a nu savarsi fapte rele, trupesti si sufletesti pentru "ca oricine face rele uraste Lumina, adica pe Iisus Hristos, si nu vine la Lumina, pentru ca faptele lui sa nu se vadeasca.”

Se cuvine cu adevarat, ca noi, din naduful zilei sau amaraciunea vietii de zi cu zi, sa ne aducem aminte de pastorii care au primit glas ingeresc, ca S-a nascut prunc dumnezeiesc in pestera Betleemului: "Nu va temeti, Ca iata, va binevestesc voua bucurie mare care va fi pete tot poporul. Ca ni s-a nascut azi Mantuitor, care este Hristos Domnul, in Cetatea lui David. si acesta va fi semnul: Veti gasi un prunc infasat, culcat in iesle. si indata s-a vazut, impreuna cu ingerul, multime de oaste cereasca, laudand pe Dumnezeu si zicand: Slava intru cei de sus lui Dumnezeu si pe pamant pace, intre oameni bunavoire. Iar dupa ce ingerii au plecat de la ei, la cer, pastorii vorbeau unii catre altii: Sa mergem pana la Betleem sa vedem cuvantul acesta ce s-a facut si pe care Domnul ni l-a facut cunoscut. si grabindu-se, au venit si au aflat pe Maria si Iosif si pe Prunc, culcat in iesle. si vazandu-l, au vestit cuvantul grait lor despre acest Prunc. si toti cati auzeau se mirau de cele spuse lor de catre pastori. Iar Maria pastra toate aceste cuvinte, punandu-le in inima sa. si s-au intors pastorii, slavind si laudand pe Dumnezeu, pentru toate cate auzisera si vazusera precum li se spusese.”
Iata descrierea curata, unica, adanc graitoare, care ne adevereste cea mai mare minune din Univers si de care noi pamantenii ne bucuram cu bucurie mare, aceasta bucurie gasindu-se exprimata si in celebrele colinde de Nasterea Domnului, creatii izvorate din credinta, nadejdea si dragostea inimii celui mai harnic si frumos popor din lume. ?

Am invatat din strabuni ca ziua cea mai nevinovata care si-a deschis portile pentru primirea celei mai mari binecuvantari din Cer si de pe pamant, este de-a pururi Craciunul , ziua Creatiei din nou, ziua nasterii intemeietorului religiei crestine si sarbatoarea, deopotriva, a familiei crestine!

Dreptmaritori Crestini,
Dumnezeu, in atotintelepciunea Sa, a ales pentru intruparea Fiului sanul mamei ca altar si familia ca loc de crestere "in har si intelepciune.” Cine nu stie ca familia este cea mai calda si sigura vatra, cea dintai si cea mai binecuvantata scoala, daca parintii se daruiesc chemarii de ziditori binecuvantati de Dumnezeu, in aceasta frumusete a lumii vazute?

Cum sa nu marturisim ca astazi stau fata in fata familia sfanta, in care creste Iisus si familia blestemata a lui Irod? Una e familia, camin al nevinovatiei, rugaciunii, duiosiei, bucuriei si al tuturor harurilor si virtutilor. Cealalta este familia lui Irod, cuib al nelegiuirilor, al desfraului, al betiei, al petrecerilor vinovate, al uciderii de prunci neajutorati.

Ca temei viu si pururea prezent, avem mereu in fata marturia familiei simple dar aspre, cum era casa batranului si dreptului Iosif, in care a crescut si s-a intarit in Duhul Sfant, pruncul Iisus. Este si casa noastra unde ne-am nascut si am crescut ca si Iisus, in grija parintilor veghetori si neadormiti asupra vietii de zi cu zi, asupra pruncilor veniti, ca dar al lui Dumnezeu.

Oriunde ne-am afla in lume, grija pentru familia in care se nasc si cresc pruncutii trebuie sa fie o datorie sacra, avand grija de ei ca si cum am avea in grija cresterea pruncului Iisus!

Cine nu stie, ca: "Familia este casa parinteasca, cu copilaria si invataturile ei, cu dorurile si amintirile ei, cu binecuvantari si uneori, vai, cu dramele si tragediile ei. O familie sanatoasa, intr-o societate sanatoasa, este ca si o celula sanatoasa intr-un organism. Cand celulele imbatranesc, se imbolnaveste trupul intreg. Asa este si viata sociala: cand familia este sanatoasa si societatea este sanatoasa; cand samanta descompunerii a intrat in familie, toata viata publica este in primejdie.”

Cine nu stie, ca: "Familia este casa parinteasca, cu copilaria si invataturile ei, cu dorurile si amintirile ei, cu binecuvantari si uneori, vai, cu dramele si tragediile ei. O familie sanatoasa, intr-o societate sanatoasa, este ca si o celula sanatoasa intr-un organism. Cand celulele imbatranesc, se imbolnaveste trupul intreg. Asa este si viata sociala: cand familia este sanatoasa si societatea este sanatoasa; cand samanta descompunerii a intrat in familie, toata viata publica este in primejdie.”

Asadar, putem intelege ca familia crestina este celula cea sanatoasa, biserica mica, cheagul si temelia unei societati sigure si prospera material si spiritual. Sa avem la inima mereu grija de familie, familie care nu poate trai, creste si inflori, fara improspatarea cultului Traditiei, drept frumusete dumnezeiasca. Fara a respecta Religia care ne leaga de Dumnezeu si harnicia implinirii randuielilor morale, nu vom putea rezista in valurile primejdioase ale acestei lumi in care ne este dat sa convietuim.

Fiind in sarbatoarea Bucuriei, cu adevarat, fiecare dintre noi putem zice: "iti multumim, Doamne, ca Te-ai gandit si la mantuirea mea si a fiecaruia dintre noi, in ziua cand Te-ai nascut Prunc si Te-ai facut Om, in pestera din Betleem. si cu dreptate, la bucuria aceasta pentru om, Dumnezeu a chemat si puterile ceresti, zicandu-le: "Bucurati-Va impreuna cu Mine, ca am aflat si am adus acasa oaia cea pierduta.”

Intoarcerea noastra acasa, la Parintele Luminilor, intru bucuria renasterii si a regasirii, este rostul Praznuirii Nasterii Domnului nostru Iisus Hristos!

Dreptmaritori Crestini, iubitori ai Nasterii Domnului nostru Iisus Hristos,
Hristos se naste, mariti-L! Hristos din ceruri, intampinati-L! Hristos pe pamant, inaltati-va! Cantati Domnului tot pamantul!

Va intampinam, pe toti, Cler si Popor iubit de Sfanta Treime, Tatal, Fiul si Duhul Sfant, cu dorirea de a ne bucura de mangaierea adusa prin Nasterea lui Iisus Hristos Domnul si Mantuitorul nostru.

De ziua Nasterii lui Iisus, sa ne bucuram si sa fim veseli, cum cantam in colinda. Cu pace si bucurie in Duhul Sfant,
Va imbratiseaza, Calinic Arhiepiscop al Argesului si Muscelului
Category: Pastorale | Added by: PortalOrtodox (2011-12-25)
Views: 141 | Tags: pastorale Invierea Domnului, pastorale Nasterea Domnului, Pastorale, ierarhi, pastorale patriarh | Rating: 0.0/0
Total comments: 0
Only registered users can add comments.
[ Sign Up | Log In ]
Site menu
Log In
Search
Site friends
Link exchange

Scheme electronice

Statistics

Total online: 1
Guests: 1
Users: 0
Copyright MyCorp © 2016