Pastorala la Invierea Domnului 2010 - PS Macarie, Episcop al Europei de Nord
Stockholm, 2010
† MACARIE,
Din harul lui Dumnezeu Episcop al romanilor ortodocsi din Europa de
Nord, Preacucernicului cler, Preacuviosului cin monahal si iubitilor
credinciosi, sfanta imbratisare pascala si salutul binecuvantat "Hristos
a inviat!’’
Iubiti frati crestini,
Ma bucur sa va intampin din nou prin cuvant sarbatoresc, sa va
binecuvintez bucuria cea sfanta a praznuirii de Paste si sa iau parte,
cu toata inima, in chip duhovnicesc, la aceasta Sarbatoare a
sarbatorilor! De fiecare data rostim impreuna la Liturghie Crezul
Bisericii, devenit prin Botez crezul nostru al tuturor credinciosilor
Bisericii. Si la aceasta Liturghie pascala cat de frumos rasuna, pline
de noima sfanta, aceste cuvinte ale Crezului: ,, … a inviat a treia zi
dupa Scripturi si S-a inaltat la ceruri si sade de-a dreapta Tatalui si
iarasi va sa vina cu slava sa judece viii si mortii, a Carui Imparatie
nu va avea sfarsit… Intr-una sfanta, soborniceasca si apostoleasca
Biserica marturisesc un botez spre iertarea pacatelor, astept invierea
mortilor si viata veacului ce va sa fie. Amin!’’.
La propunerea Preafericitului nostru Parinte Patriarh Daniel, Sfantul
Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane a hotarat ca anul mantuirii 2010 sa
fie consacrat in primul rand Crezului, Simbolului nostru de credinta, pe
care l-au elaborat Sfintii Parinti la Sinoadele ecumenice de la Niceea
(325) si Constantinopol (381) si pe care il marturisim personal sau prin
nasi, parintii nostri spirituali, atunci cand primim Botezul iar
comunitar atunci cand participam la Euharistie, in vremea Dumnezeiestii
Liturghii. Crezul Bisericii se dovedeste astfel a fi crezul nostru, al
fiecaruia in parte si al tuturor impreuna. A avea un crez inseamna sa
sti de unde vii si unde te indrepti, adica a avea o orientare in viata.
Foarte multi din cei care se plang ca nu mai pot descoperi un sens al
vietii ar trebui sa ia aminte la Crezul acesta prin care atatia,
marturisindu-l si traindu-l, si-au sfintit viata.
Atunci cand rostim solemn Crezul Bisericii, mai ales acum in noaptea de
Pasti, cu lumanarea aprinsa in mana, pregatiti sa ne impartasim, sa nu
uitam: noi marturisim ca viata noastra are tocmai acest sens al
Invierii. Taina Spovedaniei sau pocainta, metaniile, lacrimile,
cuminecarea la Liturghiile Darurilor mai inainte Sfintite din vremea
Postului, participarea la Taina Maslului, la Deniile Saptamanii Mari,
toate au avut un singur sens: iesirea din framantarile si incrancenarile
acestei vieti, din starile false si egoiste, si intoarcerea la Lumina
vietii, la adevarul Botezului nostru, la starea de puritate, de
sfintenie la care ne-a ridicat Hristos Domnul in ceasul sfant in care am
fost increstinati. Chiar si fara sa o stie, in fiecare om arde dorul
acesta dupa Inviere, dupa o viata fara de istovire. Acest belsug de
viata se revarsa tocmai in Liturghia Bisericii caci toti cei botezati
sunt chemati sa traiasca si sa primeasca o viata dupa Hristos, Noul
Adam, Incepatorul unei vieti noi, o viata in Dumnezeu, o viata in
Hristos prin Duhul Sfant. Viata crestinilor este tocmai aceasta viata
desfasurata in puterea si sub pecetea tainei, asa cum marturisim cantand
in aceasta noapte pascala: ,,Cati in Hristos v-ati botezat, in Hristos
v-ati si imbracat!’’(Galateni 3, 27). Aceasta stare de imbracare in
lumina lui Hristos o descrie minunat cantarea de la momentul aprinderii
lumanarii botezului nostru al fiecaruia: ,,Da-mi mie haina luminoasa Cel
ce te imbraci cu lumina ca si cu o haina!’’ .
Abandonarea programului de viata la care ne angajam prin Botez sau, mai
grav, necunoasterea sau totala sa ignorare, ne duce la rastalmacirea
vietii noastre si de multe ori la desfigurarea ei. Acest miracol al
renasterii este pentru noi toti Botezul care ne transforma viata in
sarbatoare perpetua. Atunci cand ascultam cuvintele din Prologul
Evangheliei de la Sfantul Apostol si Evanghelist Ioan la Liturghia
Pastilor, cand dupa fiecare verset, preotul se opreste ca sa se auda
bataia clopotului, ecoul ajunge pana la noi, ca sa pricepem ca rasunetul
acesta are legatura cu noi, toti cei botezati in numele Tatalui si al
Fiului si al Sfantului Duh.
Marturisirea Invierii lui Hristos este miezul de foc al crestinismului
si al vietii crestinilor, de aceea chiar si cei mai putini ferventi si
consecventi in credinta in decursul anului incearca in acest rastimp
pascal sa regaseasca drumul cel drept al credintei, calea Bisericii. Ii
incurajam pe toti sa foloseasca acest prilej sfant pentru a redescoperi
calitatea lor de fii ai Bisericii, de copii ai lui Dumnezeu, realitatea
prezentei lui Hristos Cel Inviat in ei insisi, salasluirea minunii
acesteia in ei de la Botez. Acesta este si rostul sfant pentru care
Biserica noastra a randuit ca sa dedice un an catehetic special pentru
aprofundarea Crezului care contine marturisirea Invierii lui Hristos,
legata de marturisirea invierii noastre.
Dreptmaritori crestini,
Intre mormantul lui Lazar si mormantul lui Hristos se desfasoara toata
mareata lucrare a Saptamanii Mari pe care o retraim in fiecare an in
slujbele Bisericii. Sa ne bucuram si sa ne veselim caci Hristos a invins
moartea, cea care reprezinta spaima oamenilor din toate veacurile! Inca
din sambata lui Lazar, o puternica atmosfera pascala, o mireasma a
Invierii incepe sa copleseasca Biserica si sufletele credinciosilor.
Invierea lui Lazar, prietenul Domnului, un eveniment cutremurator, este o
prefigurare a Invierii Domnului dar si o prevestire a invierii tuturor
oamenilor. Astfel ne-o prezinta troparul sarbatorii Intrarii Domnului in
Ierusalim:
"Invierea cea de obste mai inainte de Patima Ta incredintand-o,
pe Lazar din morti l-ai sculat, Hristoase Dumnezeule.
Pentru aceasta si noi, ca pruncii semnele biruintei purtand,
Tie Biruitorului mortii, strigam:
Osana, Celui dintru inaltime!
Bine esti cuvantat, Cel ce vii intru numele Domnului’’ .
Obiceiul de a aseza aceste semne de biruinta peste morminte reprezinta
tocmai simbolul partasiei noastre la biruinta Domnului. Aceasta biruinta
a Domnului in istoria oamenilor a fost deja prefigurata si profetita in
Vechiul Tesatament, in viata dreptilor care au iesit vii si nevatamati
din incercari de moarte si din mana unor dusmani de temut: Noe din
potop, Avraam din numerose vrajmasii, Isaac din fata cutitului de
jertfa, Iona din burta monstrului marin, Moise din Egipt, Iosif din
vanzarea fratilor sai, Regele David din mana vrajmasilor, Proorocul Ilie
din fata falsilor profeti si a regilor idolatri, Proorocul Daniel din
groapa cu lei, cei trei tineri Anania, Azaria si Misail din cuptorul
incins din Babilon. In toti acestia a biruit Domnul Care astfel Isi
prevestea marea biruinta asupra mortii si a diavolului.
In Noul Testament sunt relatate, dupa cum stim, invierea fiicei lui Iair
si a fiului vaduvei din Nain, ca minuni savarsite de catre Mantuitorul
Iisus Hristos, minuni care culmineaza cu invierea lui Lazar si cu
propria Sa Inviere din morti. Chiar in momentul cutremurator al mortii
Domnului pe Cruce ni se spune ca ,,…iata, catapeteasma templului s-a
sfasiat in doua de sus pana jos, si pamantul s-a cutremurat si pietrele
s-au despicat; mormintele s-au deschis si multe trupuri ale sfintilor
adormiti s-au sculat. Si iesind din morminte, dupa Invierea Lui, au
intrat in cetatea sfanta si s-au aratat multora’’ (Matei 27, 51-53). In
numele Domnului Cel Inviat, Apostolii au savarsit si ei invieri din
morti: Sfantul Apostol Petru a inviat-o pe Tavita iar Sfantul Apostol
Pavel l-a inviat pe tanarul Eutihie din Troa.
Realitatea Invierii, anticipata prin patriarhii, dreptii si profetii
Vechiul Testament, devine coplesitoare in Noul Testament, prin Hristos
si prin Apostolii Sai. Biserica Sa se arata pe sine, potrivit Parintelui
Dumitru Staniloae, ca un laborator al Invierii, locul sfant in care
viata sporeste in noi, in care primim mereu lumina din lumina lui
Hristos.
Iubiti credinciosi,
Cu multe veacuri in urma, Proorocul Daniel vestea din vedenia despre
invierea mortilor si despre starea lor in vesnicie: ,,Si multi dintre
cei care dorm in tarana pamantului se vor scula, unii la viata vesnica,
iar altii spre ocara si rusine vesnica. Si cei intelepti vor lumina ca
stralucirea cerului si cei care vor fi indrumat pe multi pe calea
dreptatii vor fi ca stelele in vecii vecilor’’ (Daniel 12, 2-3). Mai
inainte, insa, Proorocul Iezechiel a primit mareata vedenie a invierii
de obste, pe care Biserica ne-o pune inainte an de an, catre sfarsitul
Deniei din Vinerea Mare, cand un camp urias plin de oase uscate se
reinsufletesc la porunca Domnului prin suflarea Lui: ,,Asa graieste
Domnul Dumnezeu: Iata, Eu voi deschide mormintele voastre si va voi
scoate pe voi, poporul Meu, din mormintele voastre si va voi duce pe voi
in tara lui Israel. Astfel veti sti ca Eu sunt Domnul, cand voi
deschide mormintele voastre si va voi scoate pe voi, poprul Meu, din
mormintele voastre. Si voi pune in voi Duhul Meu si veti invia si va voi
aseza in tara voastra si veti sti ca Eu, Domnul, al zis aceasta si am
facut, zice Domnul’’ (Iezechiel 37, 12-14).
Lumina pe care o primim de la preot la inceputul slujbei de Inviere si
iesirea poporului cu facliile aprinse in afara locasului simbolizeaza
aceasta iesire la lumina, invierea de pe urma a tuturor oamenilor.
Hristos Cel Inviat din morti a confirmat invierea noastra a tuturor
caci, dupa cuvintele Sfantului Pavel, ,, precum intru Adam toti mor, asa
si intru Hristos (noul Adam) toti vor invia’’ (I Corinteni 15, 22).
Deloc intamplator, acest adevar este amintit la fiecare inmormantare,
chiar din Evanghelia Mantuitorului: ,,Adevarat, adevarat zic voua, ca
vine ceasul, si acum este, cand mortii vor auzi glasul Fiului lui
Dumnezeu si cei ce vor auzi vor invia. (…). Nu va mirati de aceasta; ca
vine ceasul in care toti cei din morminte vor auzi glasul Lui, si vor
iesi cei ce au facut cele bune, spre invierea vietii, iar cei ce au
facut cele rele spre invierea osandirii’’ (Ioan 5, 25; 28-29). Cu
fiecare an, cu fiecare Inviere, cu fiecare cuminecare din ospatul
credintei, suntem fiecare dintre noi mai aproape de acest moment sfant.
De altfel, Hristos Domnul pune impartasirea noastra in directa legatura
cu Invierea cea de pe urma: ,,Cel ce mananca trupul Meu si bea sangele
Meu are viata vesnica si Eu il voi invia in ziua cea de apoi’’ (Ioan 6,
54).
Toate aceste adevaruri pe care le avem in vedere cand rostim Crezul,
iata, ne privesc pe fiecare dintre noi, pana la mormant si pana dincolo
de mormant. Canonul Slujbei de Inviere contine acest adevar suprem:
,,Praznuim omorarea mortii, sfaramarea iadului si incepatura altei vieti
vesnice’’ . Unul dintre sfintii foarte iubiti pretutindeni, Cuviosul
Serafim de Sarov, isi intampina credinciosii care-l cautau pentru sfat
duhovnicesc cu aceste cuvintele: ,,Bucuria mea, Hristos a inviat!’’. El
facea din fiecare intalnire cu un om, un eveniment pascal, fiindca vedea
in fiecare pe Hristos Cel Inviat. Avea aceasta putere deoarece
dobandise intru sine prezenta Duhului Sfant, ardoarea iubirii
dumnezeiesti. Despre aceasta iubire arzatoare dintre Tatal ceresc si
Fiul Sau vesnic, dintre Fiul si fratii Sai oamenii, despre aceasta
iubire de jar care arde in inimile sfintilor, scria Sfantul Nicolae
Velimirovici, din moastele caruia se afla o mica parte la manastirea
ortodoxa de la Bredared, de aici, din Suedia, in minunata sa talcuire la
Crez: ,,Puterea acestei iubiri este incomparabila, nemasurata si
nemarginita. Pamantul ar fi explodat daca Hristos nu s-ar fi ridicat din
el. Pamantul nu este in stare sa-L tina inauntrul sau. Aceasta este
puterea iubirii ceresti eterne si adevarate. Forta iubirii nu poate fi
descrisa. Cu forta acestei iubiri arzande, Imparatul cerurilor a vizitat
pamantul, a suportat toate umilirile si torturile si in final a
inviat.’’ .
Cu nadejdea cresterii noastre in credinta care biruieste toate crizele
si toate neajunsurile de care avem uneori parte in aceasta viata, va
doresc voua, tuturor purtatorilor de lumina, sa petreceti sarbatoarea
sfanta cu toata bunacuviinta, cu bucurie si veselie netrecatoare!
Hristos a inviat si pentru noi si pentru cei de acasa si pentru cei din
mormintele mosilor si stramosilor nostri! Hristos Cel Inviat sa va
sfinteasca deplin tot rostul vietii dumneavoastra!
Cu imbratisare sfanta, al vostru catre Domnul rugator,
† Macarie,
Episcopul Europei de Nord
|