„Cum boul peste El sufla, Caldura ca sa-I faca” A N D R E I , Din mila lui Dumnezeu, Arhiepiscop al Alba Iuliei, Preacucernicului cler, Preacuviosului cin monahal si Dreptmaritorilor crestini: Har si caldura duhovniceasca de la Hristos, Cel culcat in iesle si incalzit de suflarea boului Iubiti credinciosi, Din adanc de dalbe datini ne-a sosit
sarbatoarea Craciunului. Sfantul Evanghelist Luca ne spune ca, atunci
cand Maica Domnului L-a nascut pe Domnul Hristos, „L-a infasat si L-a
culcat in iesle, caci nu mai era loc de gazduire pentru ei” (Luca 2,7).
Maica Domnului, dimpreuna cu dreptul Iosif, cand a venit ceasul
intruparii Cuvantului, erau in calatorie la Betleem pentru a se inscrie
in cetatea lor de obarsie, pentru ca Cezarul August poruncise sa se faca
recensamant in tot Imperiul.
Toate hanurile orasului fiind pline, obositii calatori care veneau
tocmai de la Nazaret s-au adapostit intr-o pestera ce servea drept grajd
animalelor. Acolo L-a nascut pe Mantuitorul lumii si L-a culcat in
iesle, pe nutretul vitelor. Era frig si Pruncul Dumnezeiesc a fost
incalzit de aburul boului.
Fie ca suntem de la tara, fie ca suntem oraseni, cu parinti si bunici la
tara, in noaptea sfanta de Craciun avem sufletul inundat de duioasele
amintiri care ni le transmite traditia crestina. In aceeasi situatie era
si George Cosbuc, locuitor al Bucurestilor, aducandu-si aminte de
serile minunate de Craciun din anii copilariei, cand in satul lui
transilvanean, in jurul vetrei calde, maicuta sa le relata minunea
Nasterii.
Afara ningea linistit, in casa ardea focul, dar copiii nu se indurau sa
se culce cand mama le povestea „cu glasul rar si dulce”: „Cum S-a nascut
Hristos in frig, / In ieslea cea saraca,/ Cum boul peste El sufla /
Caldura ca sa-I faca”.(1)
Obisnuiti cu o lume informatizata, cu automobile, cu calculatoare, cu
laptopuri, cu case impodobite modern si cu petreceri zgomotoase, riscam
sa trecem pe planul doi ceea ce este mai important: mesajul fermecator
al Nasterii, pe care ni-l transmit colindele si traditiile de Craciun.
Iar prin faptul ca mediul rural ne devine tot mai strain, riscam sa nu
surprindem lucruri esentiale din atmosfera mirifica a Craciunului. De
pilda, cine se mai gandeste la bietele animale care, in noaptea
Craciunului, I-au tinut companie Domnului Hristos? Cine isi mai
aminteste de turmele de oi din staulele de la Betleem, de asinul si de
boul care L-au incalzit cu aburul lor?
Erminia picturii bizantine, dandu-le sfaturi zugravilor cum sa picteze
icoana Nasterii Domnului, zice lucrul urmator: „pestera si intr-insa, la
partea cea dreapta, Nascatoarea de Dumnezeu ingenunchiata, punand in
iesle pe Hristos infasat ca un prunc; si Iosif ingenuncheat de-a stanga,
avandu-si mainile incrucisate la piept. Si dinapoia ieslei un bou si un
asin, uitandu-se la Hristos. Si dinapoia Preasfintei Fecioare si a lui
Iosif, pastorii tinand toiege si uitandu-se cu mirare la Hristos; si din
afara de pestera, oi si pastori, unul zicand cu fluierul si altii
uitandu-se cu frica in sus; si deasupra lor un inger ii binecuvanteaza.
Si deasupra pesterii, prin nori, multime de ingeri, zicand: «Slava intru
cei de sus lui Dumnezeu, si pe pamant pace, intre oameni
buna-voire»”.(2) Aceasta este ambianta de taina sfanta a Craciunului. In
icoanele Nasterii Domnului oile au o blana stralucitoare, ducandu-ne cu
mintea la lumina cea necreata.
O Evanghelie apocrifa ne spune ca in momentul in care Maica Domnului a
asezat Pruncul in iesle „un bou si un asin I s-au inchinat. Si toate
celelalte animale din jurul Sau I se inchinau fara incetare”.(3)
Colindele noastre romanesti, inspirate din propovaduirea Bisericii,
prezinta gingasia si blandetea boilor in contextul peregrinarii Maicii
Domnului: „La un grajd cu boi s-opreste, / Si acolo hodineste. / Boii-s
blanzi, la ea privesc, / Sufla si o incalzesc. / – Bovilenilor, iubiti! /
Binecuvantati sa fiti, / De Dumnezeu si de mine, / Si de Pruncul care
vine”.(4)
O alta varianta ne spune: „Si cand fu de catre seara, / Intr-o iesle
s-asezara, / In iesle calda de boi, / Langa stana cea de oi. / Si cand
Prunc Sfant se nastea, / Boii veseli hodinea, / Maica Sfanta-i alduia: /
– Fire-ati voi, boi, alduiti, / Caci bine mi-L incalziti, / De mine, de
Dumnezeu, / Si de drag Fiutul meu”.(5)
Oricat am fi de citadini, nu se poate sa nu ne induioseze imaginatia
creatorilor nostri populari care plasau Nasterea Domnului in aceasta
atmosfera de gingasie, de saracie si de taina. Iubiti frati si surori,
Nu numai la Nastere animalele I-au tinut
companie Domnului Iisus Hristos, ci si mai tarziu. Ne spune Sfantul
Evanghelist Marcu ca, dupa Botez, Domnul a fost manat de Duhul in pustie
„si era impreuna cu fiarele si ingerii Ii slujeau” (Marcu 1,13). Atunci
cand se pregatea pentru marea opera de mantuire a omenirii, postind
patruzeci de zile, Ii tineau companie animalele si ingerii.
Animalele au fost create de Dumnezeu cu o anumita sociabilitate.(6) Ele
sunt in stare sa-si manifeste atasamentul si credinciosia fata de
stapanul lor. Referitor la credinciosia cainelui, Vasile Militaru este
atat de convingator: „Cainelui ce-mi sta-n ograda, ii arunc, de azi pe
maine, / Pentru paza lui cinstita, cate-un colt uscat de paine, / Si, de
cate ori ma vede prin ograda sau in prag, / Cainele, cu-a lui privire,
imi arata-atata drag, / Incat, grai de om sa aiba, si iubirea lui
fierbinte / Mai duios el n-ar fin-n stare sa mi-o spuna in cuvinte!”(7)
De fapt, cuvantul „animal” vine de la latinescul „anima”, adica suflet.
Cultura iudeo-crestina afirma ca animalele au un suflet vegetativ,
nutritiv, senzitiv, desigur nu un suflet rational ca al omului.
Literatura pioasa ne relateaza ca atunci cand, de tema ca Irod sa nu-L
omoare pe Prunc, Maria cu Iosif L-au luat ca sa-L duca in Egipt
„Copilasul Iisus mergea inaintea balaurilor si le poruncea sa nu faca
rau nimanui. Dar Maria cu Iosif se temeau foarte tare ca nu cumva
balaurii sa-L loveasca pe Iisus. Atunci Iisus le-a zis: «Nu va temeti si
nu va ganditi ca sunt un copilas; Eu dintotdeauna am fost si sunt un
barbat desavarsit si toate fiarele padurii trebuie sa se faca blande
inaintea Mea…». Leii mergeau impreuna cu ei, cu boii, cu asinii si cu
celelalte animale de povara. Si nu faceau rau nimanui, ci erau blanzi
intre oile si berbecii pe care ii adusesera tocmai din Iudeea”.(8) Ni se
par ca de basm aceste povestiri, dar ele ne spun un mare adevar: toate
dobitoacele recunosteau in Domnul Hristos pe Creatorul lor, si-L
ascultau.
Ne este foarte cunoscuta afirmatia Proorocului Isaia care-l pune pe omul
neascultator in antiteza cu animalele: „Boul isi cunoaste stapanul si
asinul ieslea domnului sau, dar Israel nu Ma cunoaste; poporul Meu nu Ma
pricepe” (Isaia 1,3).
Omul sfant este ascultat si slujit si el de catre animalele cele mai
fioroase pentru ca ele vad in omul sfant asemanarea cu Hristos. Aflam
din viata Sfantului Gherasim de la Iordan ca acesta a tamaduit piciorul
unui leu bolnav, iar leul i-a ramas credincios toata viata. Cand a murit
Sfantul, si leul s-a culcat pe mormantul lui, si a murit si el. Dreptmaritori crestini, Am afirmat ca animalele I-au tinut
companie Domnului Hristos atunci cand El S-a nascut in ieslea din
Betleem. Si nu numai atunci, ci si mai tarziu. Si pe buna dreptate ne
vom pune intrebarea daca in iconomia mantuirii sunt prezente si
animalele?
Psalmistul David I se adreseaza lui Dumnezeu si-I zice: „Oameni si
dobitoace vei izbavi, Doamne” (Psalmul 35,6). Iar Parintele Dumitru
Staniloae subliniaza faptul ca „imposibilitatea separarii persoanei
umane de natura cosmica face ca mantuirea si desavarsirea persoanei sa
se proiecteze asupra intregii naturi si sa depinda de ea… Natura
intreaga e destinata slavei de care se vor impartasi oamenii in
Imparatia Cerurilor”.(9)
Pentru Parintii Bisericii, comentatori minutiosi ai Sfintei Scripturi,
intrarea lui Hristos in istorie a facut posibila restabilirea ordinii si
armoniei edenice si, prin urmare, mantuirea pentru cosmosul intreg.
Iar, in ceea ce le priveste pe bietele animale, s-ar putea pune o
intrebare scolastica si mecanicista: au ele suflet?
Sfantul Antonie cel Mare spune ca „deosebirile vietuitoarelor sunt
patru: unele sunt nemuritoare si insufletite, ca ingerii, altele au
minte si duh, ca oamenii, altele au numai duh si suflet, ca dobitoacele,
iar altele numai viata, ca ierburile”.(10) Asadar dobitoacele au
„suflet”, insa n-au ratiune, conform afirmatiei Sfantului Antonie.
Sfantul Maxim Marturisitorul vorbeste de trei puteri ale sufletului.
Omul le are pe toate trei, pe cand fiintele nerationale (animalele) le
au doar pe doua. Iata cuvantul Sfantului Maxim: „Dintre puterile
sufletesti, una hraneste si sustine cresterea, iar alta este imaginativa
si impulsiva, iar alta este rationala si intelectuala. De cea dintai se
impartasesc plantele. Fiintele nerationale (animalele), pe langa
aceasta se mai impartasesc si de a doua. Iar oamenii, pe langa acestea
doua, si de a treia. Primele doua puteri sunt supuse stricaciunii, a
treia se dovedeste nestricacioasa si nemuritoare”.(11)
Am trage, din aceasta afirmatie, concluzia ca numai sufletul omului e
nemuritor, avand puterea rationala si intelectuala. Dar aceasta nu
inseamna ca Domnul Hristos, care a venit sa restaureze toata zidirea, nu
va restaura si regnul animal care, conform celor spuse de Parintele
Staniloae, nu poate fi separat de persoana umana. Sfantul Pavel ne spune
„ca si faptura insasi se va izbavi din robia stricaciunii, ca sa fie
partasa la libertatea maririi fiilor lui Dumnezeu” (Romani 8,21).
Pentru taranul lui Ion Agarbiceanu intrebarea nelinistitoare era: „De ce
sa n-aiba suflet boii lui, buni, munciti, si care-l priveau cu atata
dragoste si blandete; si de ce sa nu mearga si ei in rai?”. Iubiti credinciosi,
Din peisajul duhovnicesc al Nasterii
Domnului fac parte, asadar: pestera cu ieslea; boul si asinul; campul cu
oile; pastorii si magii; ceata cereasca si cantecul de slava; iar in
centru, Pruncul Dumnezeiesc cu Preasfanta lui Mama. Din Pruncul
Dumnezeiesc se revarsa har si lumina peste tot acest areal, si-l
sfinteste.
Concluzia pe care o tragem este ca fata de intreaga creatie a lui
Dumnezeu, oameni, animale si lucruri, straluminata de har, trebuie sa
avem cinstirea cuvenita si respect. Mai ales in anul acesta cand am
aniversat 1685 ani de la alcatuirea Crezului, Crez in care marturisim ca
Dumnezeu e facatorul „vazutelor tuturor si nevazutelor”.
„Natura se dovedeste, spune Parintele Staniloae, ca un mijloc prin care
omul creste spiritual si isi fructifica intentiile bune fata de sine si
fata de semeni, cand este mentinuta si folosita conform cu ea insasi;
dar cand omul o sterilizeaza, o otraveste si abuzeaza de ea in proportii
uriase, el isi impiedica cresterea spirituala, a sa si a altora”.(12)
Incepand cu lucrurile mici, pastrand curate drumurile si apele,
protejand padurile, nechinuind animalele, dam dovada ca aven respect
fata de creatia lui Dumnezeu.
Dar atunci cand imprastiem gunoaie peste tot, atunci cand nu protejam
natura, dam dovada de lipsa de educatie si, in acelasi timp, n-avem
cinstirea cuvenita fata de creatie.
Nadajduind ca atmosfera sfanta a Craciunului ne va face mai sensibili si
mai buni cu semenii, cu animalele si cu natura, va uram: „Sarbatori
fericite si un an plin de realizari!”.
Cu sfanta dragoste intru Hristos, † AN D R E I ,
Arhiepiscopul Alba-Iuliei Note:
(1) George Cosbuc, In seara de Craciun,
Antologie de poezie religioasa alcatuita de Prof. Zoe Duna, Editura
Reintregirea, Alba Iulia, 1995, p. 98 (2) Dionisie din Furna, Erminia picturii bizantine, Σοφία, Bucuresti, 2000, p. 101 (3) Andrei Plesu, Evanghelii Apocrife, Humanitas, Bucuresti, 1996, p. 164 (4) Pamfil Biltiu, „Sculati, sculati, boieri mari”, Dacia, Cluj-Napoca, 1996, p. 247 (5) Conf. univ. dr. Ioan Bocsa, Colinde Romanesti, Fundatia Culturala Terr Armonia, Cluj-Napoca, 2003, p. 503 (6) Georgios Mantzaridis, Morala Crestina, Editura Bizantina, Bucuresti, 2006 (7) Vasile Militaru, Soaptele ingerilor si Poemele nemuririi, Bucuresti, 1995, p. 16 (8) Andrei Pelsu, op. cit., pp. 166-167 (9) Pr. Prof. Dr. Dumitru Staniloae, Teologia Dogmatica Ortodoxa, I, Institutul Biblic, Bucuresti, 1978, p. 324 (10) Despre viata morala a oamenilor, 166, Filocalia 1, Sibiu, 1947, p. 33 (11) Suta a treia a capetelor despre dragoste, 32, Filocalia 2, Editura Harisma, Bucuresti, 1993, p. 109 (12) Op. cit., p. 325
despre dreapta credinta ortodoxa
, yoga , vrajitorie , secte , reincarnare
, parapsihologie , moarte , suflet , biserica, ortodoxa ,romana, calendar, crestin, ortodox,
parintele, Cleopa ,vietile, sfintilor, icoane,
biblia, evanghelia, Dumnezeu , vocea
evangheliei ,masonerie, casatorie ,nunta, tantra, ,reincarnare,
eros ,tantrice ,yoghin, yogaesoteric,
, alchimia ,astrologie, horoscop, korosi , evanghelica
,sfarsitul lumii , taina cununuei ,curatirea de patimi, crestin ortodox, paginiortodoxe, viata, sfantul, sf., despre,
Romania ,predici ,crestine, romaneste
,textul ,sfanta ,scriptura, online, download
,biblice ,spre, cer
radio ,crestinism ortodox,
biserici, mp3 ,muzica ,bizantina ,slujbe,
curatirea, patimi ,crestinism, ministru,
stefan cel mare, manastirea putna, sihastria, sambata, manastiri,
parintele staniloae, arsenie boca, papacioc, cleopa, ioanichie, sofian,Despre
dreapta credintaortodoxa ,
yoga , vrajitorie , secte , reincarnare
, parapsihologie , moarte , Intamplari de necrezut, Calatoria sufletului dupa moarte. Despre puterea mistica a muzicii, Sfaturi ortodoxe, Predici ale Parintelui Cleopa, muzica
bisericeasca gratuit , download colinde , arsenie boca ,
acatistul sfantului ciprian dezlegare farmece
blesteme ,cantece bisericesti romanesti , muzica psaltica , acatist audio
, icoane ,
acatiste
mp3 , predici la inmormantare , muzica
religioasa greceasca , pricesne ortodoxe , rugaciunea braul maicii domnului
, sf stefan
, prohodul domnului mp3 , download muzica
bisericeasca ortodoxa , cantari bisericesti mp3 , mp3 , manastiri
moldova , mihail si gavril , download muzica
psaltica , cantece bisericesti , acatistul sfantului ciprian
, crezul ,
manastiri ,
predici ortodoxe in format mp3 , sfaturi ortodoxe
, moliftele sfantului vasile cel mare , calendar
ortodox 2007 , adrese manastiri , acatiste , sfantul dumitru , poze mormant
boca , acatistul sf ciprian , rugaciuni pt sporul
casei , filme
religioase , byzantion grup de muzica psaltica , viata sf fanurie
, colinde download stefan hrusca , rugaciuni
audio , 15 aprilie 2007 pastele ortodox , manastirea radu
voda , liturghie mp3 , bibliografie stefan cel
mare , manastirea prislop , modele de cruci
ortodoxe , maica domnului , intrarea maicii
domnului in biserica , sfantul mina,
|