Mitropolia Ortodoxa Romana a Europei Occidentale si Meridionale
+ Mitropolitul IOSIF
Hristos - Pacea noastra
Scrisoare pastorala la Nasterea Domnului 2006
catre tot clerul, cinul monahal si poporul dreptslavitor din intreaga Mitropolie
"Betleeme, gateste-te! Iesle, bine te impodobeste! Pestera, primeste! Ca Adevarul a venit, umbra a trecut si Dumnezeu oamenilor din Fecioara S-a aratat, luand chipul nostru si indumnezeind trupul. Pentru aceasta Adam innoindu-se, impreuna cu Eva striga: pe pamant Bunavoirea S-a aratat ca sa mantuiasca neamul nostru."
Din slujba Inaintepraznuirii, stihira alcatuita de sfantul Sofronie al Ierusalimului
Prea Cucernice Parinte, Iubiti frati in Domnul nostru Iisus Hristos,
Praznicul Nasterii Domnului este din nou un prilej de mare bucurie duhovniceasca pentru noi, crestinii. Pacea si bucuria se revarsa de la tronul Preasfintei Treimi peste lumea intreaga, peste tot omul. Acum, cand mantuirea noastra este aproape (Romani 13,11), cand Cel Unul din Sfanta Treime, Fiul Tatalui, Se naste in ieslea saracacioasa a necuvantatoarelor, devenita palat si templu ceresc, cerul si pamantul isi dau mana si se unesc pentru a readuce pacea intre om si Dumnezeu. Acum, harul Treimei Celei Una se revarsa peste lume prin Fiul, Cel ce din vesnicie Se naste din Tatal fara de mama, iar in lume, Se naste acum, la "plinirea vremii" (Galateni 4,4), din mama fara de tata. In ieslea Betleemului, Dumnezeu aratandu-Se, ne descopera pacea pe care a pregatit-o lumii prin Fiul Sau. "Slava intru cei de sus lui Dumnezeu si pe pamant pace, intre oameni bunavoire", vesteste cerul prin ingerii Sai. In ieslea primitoare a Betleemului, taina voii Sale pentru mantuirea noastra, a celor pacatosi, se arata mai luminoasa ca oricand, asa cum proorocii Vechiului Testament au vazut-o: "si tu, Betleeme, casa Efratei, mic esti intre miile lui Iuda; dar din tine Cineva Imi va iesi in Israel sa-i fie lui Carmuitor; iar obarsiile Lui sunt dintru-nceput, din zilele vesniciei" (Miheia 5,1); "poporul cel ce umbla intru intuneric a vazut lumina mare; voi, cei ce locuiti in latura si in umbra mortii, lumina va straluci peste voi!... Ca Prunc ni S-a nascut, Fiu, si ni S-a dat, a Carui Stapanire si-o poarta pe umar; si numele Lui se cheama: Inger-de-mare-sfat, Sfetnic minunat, Dumnezeu tare, biruitor, Domn al pacii, Parinte al veacului ce va sa fie" (Isaia 9,1,5). Neputinta noastra omeneasca a stricat pacea cu Dumnezeu si ne-a condamnat la singuratate, la izolare, la moarte, care este dusmanie cu Dumnezeu. Cel Care avea sa vina este vestit de prooroci ca "Domn al pacii", Cel in Care Tatal ceresc isi pune toata dragostea pentru noi si prin Care revine spre noi cu pace, ca odinioara inspre Adam si Eva, care fugind s-au ascuns de la fata Lui. Iata cum Pruncul dumnezeiesc, din prea multa mila a Preasfintei Treimi se pune de buna voie intre noi si Tatal, devenind Mijlocitorul si Impaciuitorul nostru cu Parintele Sau si al nostru. Asa il arata si sfantul Pavel: "caci El este pacea noastra, El, Care-n trupul Sau a facut din cele doua lumi una…" (Efeseni 2,14); "caci in El a binevoit [Dumnezeu] sa salasluiasca toata plinatatea si prin El pe toate-ntru El sa le impace, fie cele de pe pamant, fie cele din ceruri, facand pace prin El..." (Coloseni 1,19-20). Pacea, inainte de toate este legatura noastra cu Dumnezeu, pe care o regasim cu Hristos si in Hristos, fata de Parintele ceresc. Ea se infiripeaza si creste in noi de la botez pana la moarte, si in tot acest drum nu mai suntem singuri; Pruncul nascut in ieslea din Betleem ne arata calea, Se face chiar El Calea noastra, ca sa nu mai orbecaim in nestiinta, ci sa mergem cu El direct la tinta.
Iubiti credinciosi,
Pacea pe care Hristos ne-o aduce este pentru acum si pentru lumea aceasta. Fara a o avea aici, riscam sa nu o avem nici in vesnicie. Cuvantul care l-a insotit pe Hristos de la pestera din Betleem si pana la Cruce, trecand prin pogorarea la iad, in cele-mai-de-jos, apoi in zilele Invierii Sale si ale intalnirilor repetate cu ucenicii Sai pana la Inaltarea la cer, a fost cuvantul Pace. A venit sa propovaduiasca pacea, fiind El Insusi Pacea. El este "Domn al pacii" fara hotar, pace pe care nu o impune, ci o propune libertatii noastre, a celor claditi dupa chipul lui Dumnezeu, adica liberi. "Fericiti facatorii de pace...". "In aceasta fericire - zice sfantul Ioan Gura de Aur - Domnul nu interzice numai dezbinarea si ura unora fata de altii, ci cere ceva mai mult: sa impacam pe cei invrajbiti. Si adauga o rasplata duhovniceasca: "caci aceia fiii lui Dumnezeu se vor chema" (Matei 5,9). Nu putem fi numiti fii ai lui Dumnezeu si frati ai lui Hristos, fara sa devenim si noi facatori de pace, dupa chipul Celui ce ne-a impacat cu Tatal. Dar nu numai cu Tatal doreste Hristos sa ne impace, ci cu toti aceia cu care suntem invrajbiti. Niciodata in istoria omenirii nu s-a strigat mai mult cuvantul pace decat in acest ultim secol. Cine dintre noi, oamenii, nu doreste pacea? Dar ce greu o gasim! Cata nefericire nu aduc in viata noastra personala, sau in familiile noastre, dezbinarea, ura, agresivitatea omeneasca? Ca sa putem iesi din acest impas trebuie sa-L primim pe Hristos si pacea pe care El ne-o propune, pacea care vine din darul iertarii, din darul libertatii fata de lucrurile trecatoare ale acestei vieti. Acestea sunt daruri pe care Hristos Insusi le-a adus in lume prin intruparea Sa, impacandu-ne cu Tatal, prin iertare.
"Pace va las voua, pacea Mea v-o dau; nu precum v-o da lumea v-o dau Eu. Sa nu se tulbure inima voastra nici sa se infricoseze… Pe acestea vi le-am grait, ca-ntru Mine pace sa aveti. In lume necazuri veti avea, dar indrazniti: Eu am biruit lumea!" (In 14,27 si 16,33). Hristos a biruit lumea pacatului si a nedreptatii cu pacea Lui, pace pe care si noi o primim ca dar in toate rugaciunile si slujbele Bisericii. La fiecare slujba auzim preotul care reia cuvantul lui Hristos, spus si ucenicilor dupa Inviere: Pace voua! sau Pace tuturor! Intrebarea pe care trebuie sa ne-o punem mereu este: sunt om al pacii? ma lupt sa aduc pace in sufletul meu si al celor din jur? Urmandu-L pe Hristos, traind cu El, primind si inmultind darul pacii, devenim si noi facatori de pace, devenim fii ai lui Dumnezeu. "Caci vazandu-L pe Cel ce a binevoit sa Se faca asemenea noua, si fiind vazuti de El, - zice sfantul Simeon Noul Teolog - ne-am invrednicit sa ne facem asemenea Lui, asa cum se intampla cu cineva care vede de departe fata prietenului si vorbeste cu el si i se adreseaza si aude glasul lui." Glasul lui Hristos sa ne aduca si astazi, si pana la sfarsitul veacurilor, pace.
In aceasta sfanta zi a Nasterii lui Hristos doresc tuturor Sarbatori fericite, sanatate, putere si curaj duhovnicesc in purtarea tuturor greutatilor vietii, spor in viata copiilor dumneavoastra - pe care sa nu-i lasati fara Hristos, fara darurile pe care El le-a adus in viata noastra si pe care noi trebuie sa le transmitem lor.
Va multumesc pentru solidaritatea dumneavoastra cu cei care si anul acesta au suferit in Romania de pe urma inundatiilor, mai ales in zona de sud, langa Dunare, si care se vor bucura de dragostea dumneavoastra, a celor de departe.
