In Vinerea din Saptamana Patimilor, facem pomenirea mortii si ingroparii Mantuitorului.
Fiul lui Dumnezeu a murit pe cruce. Insa, moartea Sa nu este drum spre stricaciune, caci ea cuprinde in sine inceputul invierii. Nu avem momente succesive, moarte si apoi inviere, ci avem parte de simultaneitatea prezentei lui Dumnezeu. Nu intamplator, Prohodul Domnului incepe prin cuvintele: "In mormant, Viata, pus ai fost, Hristoase!". Pentru ca El este Viata, piatra nu mai ramane peste mormantul Sau, semn ca el este gol.
In Vinerea Mare, la Vecernia savarsita dimineata, se scoate Sfantul Epitaf in mijlocul bisericii. Credinciosii vin si se inchina si saruta Epitaful. Apoi trec pe sub masa pe care este pus Epitaful, gest care simbolizeaza ca moartea noastra va fi doar o trecere. Paradoxal, venim sa praznuim moartea si ingroparea Domnului si prin aceasta ne impartasim de viata.
In seara acestei zile, cu Sfantul Epitaf se inconjoara biserica. Prin acest act Il conducem tainic pe Hristos la mormant si Il ingropam. Sfantul Epitaf este pus pe Sfanta Masa, care simbolizeaza si mormantul Lui, si ramane aici pana la Inaltarea Sa. Amintim ca Epitaful este o panza pe care se afla zugravita icoana inmormantarii Domnului si simbolizeaza trupul mort al Domnului. Dar pe Sfanta Masa este prezenta si Euharistia. Deci nu avem doar un trup mort, ci si unul deplin indumnezeit.
Chiar daca Vinerea Mare este o zi in care nu se savarseste Sfanta Liturghie, preotul poate impartasi si in aceasta zi, daca sunt cazuri speciale. Si poate face acest lucru in virtutea faptului ca Hristos nu a fost niciodata doar mort. Femeile mironosite nu-L gasesc, in momentul in care vin la mormantul Sau, pentru ca Il cautau ca fiind asemeni unui om mort.
Sfantul Proclu, patriarhul Constantinopolului, spune ca in aceasta zi "moartea a primit pe mortul pururea viu”. Deci Hristos nu a fost pus in mormant ca sa stea acolo ca un mort. Daca la cateva ore dupa moartea Sa, in momentul in care este strapuns in coasta, din El va curge sange cald si apa calda, e un motiv de a vorbi de "mortul pururea viu”. Acesta este temeiul pentru care Biserica foloseste caldura la Sfanta Impartasanie.
Fara indoiala, din punct de vedere natural, trupul Domnului este mort. Dar el este datator de viata. Asa se face ca de pe Cruce El se pogoara intru cele mai de jos ale adancului si li se arata protoparintilor Adam si Eva, pe care-i ridica impreuna cu cei asemenea incatusati.
Tinand sema ca Hristos a murit iubind, trebuie sa stim ca unirea cu El se face atunci cand raspundem cu iubire la iubirea Lui.
Ce face Iubirea rastignita? Zdrobeste moartea, o preface in trecere spre cele vesnice si ne daruieste puterea de a striga cu mare glas: "Unde este, moarte, biruinta ta?"
