Iuda Iscarioteanul, in profetiile Vechiului Testamen
Iuda Iscarioteanul, ucenicul cel viclean si inselator, este amintit inca din scrierile Vechiului Testament, impreuna cu toate celelalte profetii cu referire la Mesia. Printre referirile profetice la Iuda sunt insa si unele scrise cu cuvinte grele.
In gandirea vechi-testamentara, rugaciunile impotriva vrasmasilor nu erau interzise, motiv pentru care acestea erau prezente si in cultul de la Templu. Unele dintre acestea, scrise sub forma de blestem, sunt identificate ca referindu-se direct la Iuda Iscarioteanul; in special, Psalmul 108.
Psalmul 40, 9
Desi cunostea cine avea sa-L tradeze, prin rusinoasa vanzare, Mantuitorul Iisus Hristos a avut pace, in inima Lui, fata de Iuda, motiv pentru care a si incercat neincetat sa-l faca sa isi vina in fire, spre a nu primi drept rasplata chinul vesnic. Iuda insa, nelipsit de harul apostoliei si de spalarea picioarelor, dupa ce "a mancat painea", la Cina cea de Taina, fara de rusine "a ridicat piciorul" impotriva Invatatorului sau.
"Chiar omul cu care eram in pace, in care am nadajduit, care a mancat painea mea, a ridicat impotriva mea calcaiul. Iar Tu, Doamne, miluieste-ma si ma scoala si voi rasplati lor. Intru aceasta am cunoscut ca m-ai voit, ca nu se va bucura vrajmasul meu de mine. Iar pe mine, pentru nerautatea mea, m-ai sprijinit si m-ai intarit inaintea Ta, in veac" (Psalm 40, 9-12).
Zaharia 11, 12-13
Profetia facuta de Prorocul Zaharia s-a aratat infaptuita intocmai, "la plinirea vremii", dupa cum citim in relatarea Evanghelistului Matei. Proorocul Zaharia, fiind luminat de Duhul Sfant, vorbeste atat despre vanzarea Lui Mesia pe un pret de treizeci de arginti, cat si despre destinatia finala a acestor bani, anume spre zidirea unui loc numit "al olarului". Cand Iuda a aruncat banii in Templu, arhiereii au socotit sa nu ramana acestia in vietieria lor, fiind pret de sange, ci sa ii cheltuiasca spre zidirea unei "tarine a olarului", implinind astfel, fara voia lor, profetia lui Zaharia.
"Daca socotiti cu cale, dati-Mi simbria, iar daca nu, sa nu Mi-o platiti. Si Mi-au cantarit simbria Mea treizeci de arginti." Atunci a grait Domnul catre Mine: "Arunca-l olarului pretul acela scump cu care Eu am fost pretuit de ei." Si am luat cei treizeci de arginti si i-am aruncat in vistieria templului Domnului, pentru olar." (Zaharia 11, 12-13)
"Unul din cei doisprezece, numit Iuda Iscarioteanul, ducandu-se la arhierei, a zis: Ce voiti sa-mi dati si eu Il voi da in mainile voastre? Iar ei i-au dat treizeci de arginti." (Matei 26, 14-15) "Iuda, cel ce L-a vandut, vazand ca a fost osandit, s-a cait si a adus inapoi arhiereilor si batranilor cei treizeci de arginti, zicand: Am gresit vanzand sange nevinovat. Ei i-au zis: Ce ne priveste pe noi? Tu vei vedea. Si el, aruncand argintii in templu, a plecat si, ducandu-se, s-a spanzurat. Iar arhiereii, luand banii, au zis: Nu se cuvine sa-i punem in vistieria templului, deoarece sunt pret de sange. Si tinand ei sfat, au cumparat cu ei Tarina Olarului, pentru ingroparea strainilor. Pentru aceea s-a numit tarina aceea Tarina Sangelui, pana in ziua de astazi." (Matei 27, 3-8)
Psalmul 108
Psalmul 108, alcatuit in mare parte din blesteme, se adreseaza lui Dumnezeu, fiind rostit ca rugaciune de cerere, in vederea pedepsirii unui dusman. Acest dusman, caruia i se doresc numai rele, este identificat, de catre marii exegeti ai Bisericii, cu vanzatorul cel viclean: Iuda Iscarioteanul.
"Dumnezeule, lauda mea n-o tine sub tacere. Ca gura pacatosului si gura vicleanului asupra mea s-au deschis. Grait-au impotriva mea cu limba vicleana si cu cuvinte de ura m-au inconjurat si s-au luptat cu mine in zadar. In loc sa ma iubeasca, ma cleveteau, iar eu ma rugam. Pus-au impotriva mea rele in loc de bune si ura in locul iubirii mele. Pune peste dansul pe cel pacatos si diavolul sa stea de-a dreapta lui. Cand se va judeca sa iasa osandit, iar rugaciunea lui sa se prefaca in pacat. Sa fie zilele lui putine si dregatoria lui sa o ia altul; sa ajunga copiii lui orfani si femeia lui vaduva" (Psalmul 108, 1-8).
Inca dintru inceput, in cuvantarea tinuta de Sfantul Petru in vederea alegerii unui nou Apostol, in locul lui Iuda Iscarioteanul, se precizeaza: "Barbati frati, trebuia sa se implineasca Scriptura aceasta pe care Duhul Sfant, prin gura lui David, a spus-o dinainte despre Iuda, care s-a facut calauza celor ce L-au prins pe Iisus. Caci era numarat cu noi si luase sortul acestei slujiri. (...) Caci este scris in Cartea Psalmilor: "Faca-se casa lui pustie si sa nu aiba cine sa locuiasca in ea! Si slujirea lui s-o ia altul" (Fapte 1, 16-17, 20).
"Dregatoria lui sa o ia altul" este un pasaj preluat din Psalmul 108, lucru ce ne face sa aplicam intreg psalmul lui Iuda, dusmanul lui Dumnezeu si uratorul de bine. Prima parte a profetiei amintita de Sfantul Petru este luata dintr-un alt psalm, si anume: "Faca-se curtea lor pustie si in locasurile lor sa nu fie locuitori" (Psalmul 68, 29).
Dupa cum spuneam si mai sus, asemenea Sfantului Petru, si marii exegeti ai Bisericii au identificat "dusmanul" din Psalmul 108 cu Iuda Iscarioteanul. "Sa luam intreg Psalmul 108, care se refera exact la tradarea lui Iuda si care incepe asa: "Dumnezeule, lauda mea n-o tinea sub tacere, ca gura pacatosului si gura vicleanului asupra mea s-au deschis." Se prooroceste asadar ca Iuda s-a departat din randul apostolilor si in locul lui a fost ales altul, caci acest lucru il arata aceste cuvinte: "Si dregatoria lui sa o ia altul." (Origen, Contra lui Celsus 2, 11).
Diavolul sta de-a dreapta dusmanului vizat in Psalmul 108, care este "pacatos" si "viclean", deoarece cine il refuza pe Dumnezeu nu are alata varianta de slujire, decat a fi rob diavolului. Rugaciunea rostita de cel viclean si murdar la inima "se preface in pacat" deoarece el este rupt de izvorul rugaciunii curate, care este Hristos. Dupa ce Iuda si-a pus in gand sa-L vanda pe Iisus, el nu s-a mai putut ruga. Zilele celui urator de Dumnezeu sunt "putine", deoarece fie de mai si traieste inca in trup, pentru o vreme, el este mort in inima lui. Iuda nu a mai trait insa nici in trup, in scurt timp el spanzurandu-se. In cele din urma, "dregatoria lui" a fost luata de altul, mai vrednic decat el.
Cum ne raportam noi la Iuda Iscarioteanul ?
Dupa cum vedem, blestemat a fost Iuda, pentru ceea ce a facut, orbit fiind de diavol. Sa nu intelegem insa ca aceste referiri, mai sus amintite, adevarate blesteme, ne indeamna la a blestema pe dusmanii nostri si a le dori cele rele.
Astfel, pasajele indreptate impotriva duşmanilor, intalnite atat in Psalmi, cat si in unele dintre rugaciunile Bisericii, trebuie intelese ca fiind aplicate fata de diavoli, care intuneca mintea oamenilor si ii fac pe acestia unelte ale raului.
Fericitul Augustin, vorbind despre rugaciunea "Tatal nostru", ne indeamna la iubire si iertare, zicand: "Trebuie sa avem grija, sa nu cerem de la Dumnezeu ceea ce nu se cuvine sa cerem. De aceea, daca de la Dumnezeu Tatal, Care este in ceruri, iti doresti moartea vrajmasilor tai, ce folos vei avea? Oare nu ai auzit sau nu ai citit in Psalmul (108) in care este prevestit sfarsitul condamnabil al tradatorului Iuda, cum spune despre el profetia: "Rugaciunea lui sa se prefaca in pacat." Daca, deci, te ridici si te rogi pentru rau asupra vrajmasilor tai, rugaciunea ta se preface in păcat." (Fericitul Augustin, Despre rugaciunea domneasca, Cuvantarea 6, 2).
Sa nu uitam ca Hristos nu a spus nici un cuvant impotriva lui Iuda, desi cunostea atat inima vicleana a aceluia, cat si cele ce aveau sa se petreaca in scurta vreme. De asemenea, pe Cruce fiind, El nu a spus nici un cuvant impotriva celor ce l-au suit pe ea, ba inca nu a incetat de a se ruga pentru ei, zicand: "Parinte, iarta-le lor, ca nu stiu ce fac" (Luca 23, 34).
