Matei XXVIII, 9-10. "Dar cand mergeau ele sa vesteasca ucenicilor, iata Iisus le-a intampinat zicand: Bucurati-va. Iar ele apropiindu-se au cuprins picioarele Lui si I s-au inchinat. Atunci Iisus le-a zis: Nu va temeti. Duceti-va si vestiti fratilor Mei ca sa mearga in Galileea si acolo Ma vor vedea!"
Dupa ce femeile care erau cu Maria Magdalena ramasesera mai in urma si de abia dupa plecarea ei de la mormant spre a anunta pe ucenici, ca Domnul a fost luat din mormant, ele si probabil impreuna cu celalalt grup, au intrat in mormant si au fost intampinate de ingeri si li s-a spus ca Domnul a inviat, iar ele sa mearga sa anunte pe ucenici despre acest fapt. Ele au iesit din mormant "cuprinse de bucurie si de spaima" spre a merge la Ierusalim sa indeplineasca mesajul ingerilor.
"De bucurie" erau cuprinse pentru vestea primita - a invierii Domnului. "De spaima", caci le era teama sa nu afle despre acest fapt dusmanii Mantuitorului si sa se repercuteze furia si asupra lor. Pe acest drum de intoarcere al femeilor le intampina Domnul Hristos inviat, - este a doua aratare - spunandu-le: "Bucurati-va", formula de salutare ebraica sinonima cu "Pace voua".
Primul lor gest a fost acela de a se apropia de Iisus si I-au cuprins picioarele cu respect. Este acelasi mod de respect pe care l-a manifestat Sunamita, marturisind veneratia fata de Profetul Elisei, care-i inviase copilul (IV Regi IV, 37). "I s-au inchinat". Au ramas catva timp prosternate, adica cuprinse de un sentiment profund de adoratie pentru Fiul lui Dumnezeu.
Iisus vazandu-le le-a spus: "Nu va temeti". Sunt cuvinte pe care Domnul le spunea de multe ori ucenicilor Sai, cand aparea pe neasteptate in fata lor. Caci ei pe langa bucuria de a se afla langa El simteau si o oarecare teama. El le spune sa mearga sa vesteasca ucenicilor Sai, pe care-i numeste "frati" (Ioan XX, 19) - cu putin inainte de moartea Sa, El i-a numit "prieteni" (Ioan XV, 14-15) - sa mearga in Galileea.
Este de altfel si anuntul ingerului facut femeilor la mormant (IV, 7). Caci tot ceea ce trebuia sa se intample la Ierusalim s-a intamplat. Deci, ei trebuiau sa se intalneasca in Galileea. Dar aceasta intalnire trebuia sa se intample deabia dupa sarbatori, caci El avea sa se mai arate prin alte manifestari la doi ucenici in drum spre Emaus, si de doua ori la ceilalti Apostoli, insa aceste aratari se vor produce in fata unui numar restrans de ucenici.
Dar in Galileea trebuia in liniste, fara frica de farisei, sa adune toata turma imprastiata spre a le da ultimele instructii.. Aceasta provincie credincioasa, unde gasise atata iubire, convenea mai bine decat capitala, reuniunilor sfinte. Deci, Mantuitorul aratandu-se femeilor a relevat o mare pretuire si onoare intregului gen femeiesc, atat de dispretuit la evrei si rasplatindu-le prin aceasta fidelitatea lor pentru El si invatatura Sa.
Luca XXIV, 10-11. "Iar ele erau: Maria Magdalena, si Ioana si Maria lui Iacov si celelalte impreuna cu ele, care ziceau catre Apostoli acestea. Si cuvintele acestea au parut inaintea lor ca o aiurare si nu le-au crezut".
Dupa aratarea Domnului Hristos femeile isi continuara drumul spre Ierusalim, spre casa de adunare a apostolilor, unde gasind pe ucenici, cei unsprezece si altii impreuna cu ei (Luca XXIV, 9), le transmisera mesajul, lui Iisus, impreuna cu bucuria lor de a-l fi vazut inviat. Evanghelistul Luca aminteste numele femeilor: Maria Magdalena, deja amintita, Ioana, sotia administratorului regelui Irod, si Maria, mama lui Iacov si Iosif, cumnata Maicii Domnului.
Luca nu relateaza amanuntit, dar femeile au anuntat pe ucenici in trei randuri: 1) Maria Magdalena, singura, anunta pe Petru si Ioan (Ioan XX, 2); 2) Maria Magdalena a doua oara dupa aratarea Mantuitorului (Ioan XX, 18) si 3) celelalte femei mironosite carora Mantuitorul li s-a aratat la a doua aratare. Nici pe unele nu le-au crezut, socotindu-le ca erau inselate de imaginatia lor. Ei nu se puteau convinge ca Iisus a inviat cu toate promisiunile facute. Caci nu se pot crede decat foarte greu lucruri ce se indeplinesc in mod extraordinar, lucruri ce le doresti cu ardoare.
Deci, cat de greu si numai dupa experiente personale - vedere, auzit, pipait - si-au format Apostolii convingerea despre invierea lui Iisus. Este ceea ce spune si Sfantul Evanghelist Ioan: "Ce era de la inceput, ce am auzit, ce am vazut cu ochii nostri, ce am privit si mainile noastre au pipait despre Cuvantul vietii... marturisim si vestim!" (I Ioan I, 1).
