Femeile la mormantul Domnului si constatarea mormantului gol
Femeile la mormantul Domnului si constatarea mormantului gol
Marcu XVI, 3-8 Luca XXIV, 2-9 Ioan XX, 1
Marcu XVI, 3-4: "Si ziceau intre ele: Cine ne va pravali noua piatra de pe usa mormantului. Dar ridicandu-si ochii au vazut piatra rasturnata ca era foarte mare."
Femeile care au plecat la mormant erau formate din doua grupuri: unul cu Maria Magdalena, Maria, mama lui Iacov si Salomea (Marcu XVII, 1), iar al doilea format din Ioana si celelalte cu ele (Luca XXIV, 10).
Primul grup a plecat mai devreme, "inca intuneric fiind" (Ioan XX,1), iar celelalte mai tarziu.. In drum spre mormant Maria Magdalena din dorinta fierbinte de a vedea locul de odihna al Mantuitorului, se detaseaza cu mult de grup, ajunge la mormant, de unde straja plecase, ca si ingerul, si observa "piatra ridicata de pe mormant" si mormantul gol.
Evanghelistul Ioan, ca martor personal, in Evanghelia sa, nu se ocupa de grup, ci numai de Maria Magdalena pentru rolul sau ce avea sa-l joace printre martorii invierii. De aceea el spune ca Maria Magdalena in ziua intai a saptamanii a venit singura la mormant (Ioan XX, 1), dar adauga mai tarziu: "noi nu stim unde L-au pus" (pe Domnul. Deci erau mai multe).
Pe drum, femeile erau cuprinse de grija caci ele mergeau sa imbalsameze pe Iisus si stiau ca deasupra mormantului era pusa o piatra mare si nu stiau cum o vor da deoparte, caci ele erau neputincioase si timpul prea devreme spre a gasi pe cineva sa le ajute. Ele nu stiau ca la mormant fusese pusa straja. Prea indepartate de mormant, femeile ezitara un moment, dar asigurate de liniste intrara in gradina, se apropiara de mormant si indraznind sa ridice ochii au zarit piatra rasturnata. Deci ceea ce ele priveau ca dificultate de netrecut se rezolva printr-un efect al harului.
Insa cu mult mai inainte de ele, Maria Magdalena sesizase acest fapt, adica "piatra rasturnata de pe mormant".
Ioan XX, 2. "Deci a alergat si a venit la Simon-Petru si la celalalt ucenic pe care-l iubea lisus si le-a zis: Au luat pe Domnul din mormant si nu stiu unde L-au pus".
Maria Magdalena din cauza vioiciunii sale si a mirarii ce i-o produse mormantul gol pe care-l zarise, fara a se uita cu atentie in mormant si fara sa-si aminteasca despre invierea Domnului sau poate nici nu o stia, se grabeste a alerga la ucenicii Domnului spre a-i anunta.
Dupa ce instiinteaza si pe celelalte femei - cel putin pe cele din grupul ei - despre cele vazute (Gheorghiu, 824) ea pleaca la locul unde erau adunati Apostolii si anunta pe cei mai apropiati ucenici ai Domnului, Petru si Ioan ca au luat corpul Domnului din mormant.
Luca XXIV, 3 "Si intrand (in mormant) ele nu au gasit trupul Domnului Iisus" (cf. Marcu XVI, 5).
Dupa plecarea Mariei Magdalena, nu dupa mult timp a ajuns in preajma mormantului intregul grup, s-au mai plimbat in jur, a ajuns si grupul al doilea si luandu-si curaj au intrat in mormant.
Acesta era format dintr-un vestibul si o camera mortuara, prevazuta cu o intrare joasa, unde era o banca de piatra pe care fusese asezat trupul Domnului Hristos - camera avea aproape 8 m.p. Intrarea mormantului era inchisa cu o piatra mare.
Luca XXIV, 4. "Si fiind inca nedumerite de aceasta, iata doi barbati au stat inaintea lor in vesminte stralucitoare" (Paralel cu Marcu XVI, 5).
Femeile au intrat in mormantul propriu-zis si negasind trupul lui Iisus au fost cuprinse de nedumerire si teama, la care se adauga si aparitia a doi barbati imbracati in haine stralucitoare (cf. Fapte I, 10), care nu erau decat doi ingeri. La Marcu (XVI, 5), se spune ca era "un tanar sezand in partea dreapta, imbracat in vesmant alb". "In partea dreapta", adica la capatul banchetei unde fusese capul Mantuitorului.
Amintirea a doi ingeri la Luca si unul la Marcu nu inseamna o contradictie, ci Marcu semnaleaza numai pe acel dintre ingeri care a vorbit femeilor. Dupa cum si aparitia unui inger de la Matei, care a pravalit piatra mormantului si a stat deasupra ei, era probabil altul, situat in alt moment, decat cei care se arata femeilor.
Luca XXIV, 5-6 : "Si infricosandu-se ele si plecandu-si fetele la pamant, au zis catre ele: De ce cautati pe Cel viu intre cei morti? Nu este aici, ci s-a sculat. Aduceti-va aminte cum v-a vorbit fiind inca in Galileea" (Paral. Marcu XVI, 6-7; Mat. XXVIII, 6-7).
Femeile vazand pe ingeri cu vesminte deosebite si stralucitoare si-au inclinat capetele in semn de oarecare teama si respect, stand cu ochii in jos. Atunci, ingerul le reproseaza cu un usor blam sub forma interogativa, de ce cauta pe Cel ce a inviat, printre morti. In Apocalipsa (I, 17-13), Mantuitorul spune despre El: "Eu sunt cel dintai si cel de pe urma, Cel ce sunt viu. Am fost mort si iata sunt viu in vecii vecilor". "Nu este aici, ci s-a sculat" sunt cuvintele aproape exacte ale trimisului ceresc care au fost pastrate in cele trei relatari ale sinopticilor.
Ele sunt cele mai importante din tot cuvantul ingerului: "Aduceti-va aminte cum v-a vorbit, fiind inca in Galileea", este o aluzie la predicile Mantuitorului si prezicerile Sale din Galileea. (Luca IX, 44; Mat. XVI, 21; XVII, 22; XX, 16; Marcu VIII, 31; IX, 31; X, 33; Luca IX, 22; XVIII, 31) 20.
Luca XXIV, 7-8. "Zicand ca Fiul Omului trebuie sa fie dat in mainile oamenilor pacatosi si sa fie rastignit, iar a treia zi sa invieze. Si ele Si-au adus aminte de cuvintele Lui".
La locul paralel (Marcu XVI, 6), ingerul adauga: "Iata locul unde L-au pus" si la Matei (XXVII, 6), adauga: "Veniti de vedeti locul unde a zacut".
Domnul Hristos s-a servit adesea in predica Sa de cuvintele "trebuie" sau "trebuia" sau "a trebuit" spre a ne arata ca marele mister al mantuirii consta in indeplinirea planului divin prevazut prin profeti din veac si in care trebuie sa credem. Ingerul vrea sa le spuna ca daca nu cred in vorbele Sale sa creada in vorbele Mantuitorului, amintite de atatea ori. Si pentru a le da inca o proba le spune : "Veniti de vedeti locul unde a zacut".
Deci ingerul le-a invitat pe femei sa depaseasca poarta grotei, unde, ele ramasesera din respect pentru inger. Nu a fost necesar sa intre pentru a-l vedea, caci il vazura din usa, unde pusesera capul si o parte din corp, caci intrarea era foarte joasa.
Marcu XVI, 7. "Dar mergeti si spuneti ucenicilor Lui si lui Petru ca merge in Galileea mai inainte de voi; acolo il veti vedea, dupa cum v-a spus" (Paralel Matei XXVIII, 7).
Toti care erau in suita lui Iisus erau galileeni care venisera la Ierusalim pentru sarbatorile Pastilor. Ei vor trebui sa plece acasa; insa Mantuitorui va fi inaintea lor acolo. Cativa si plecara. Iisus se arata in Ierusalim, mai inainte de a pleca in Galileea. El a facut mai mult decat a promis.
"Spuneti ucenicilor Lui si lui Petru". Ingerul le insarcineaza pe mesagerele sale fata de ucenici sa le anunte evenimentul invierii Domnului adaugandu-l si pe Petru, caci acesta cazuse din apostolat prin intreita sa lepadare. Cainta sa a facut pe Mantuitorul sa-l ierte si sa-l faca partas la acea mare bucurie.
Marcu XVI, 8. "Si iesind au fugit de la mormant, caci erau cuprinse de frica si de uimire si nimanui nimic nu au spus, caci se temeau" (Paralel. Matei, XXVIII, 8 ; Luoa XXIV 9).
Femeile iesind din mormant sunt infricosate de cele vazute si nu vorbesc nimanui nimic pe drum, fiind cuprinse de groaza. Dar, la locul paralel de la Matei se spune ca "ele fiind cuprinse de frica si bucurie au alergat sa vesteasca ucenicilor". Nu exista nici o contradictie. Caci, dupa un rastimp de ratacire in jurul mormantului, mute de spaima, si-au revenit si sentimentul fricii a fost inlocuit de bucuria vestii minunate si ele pleaca - fara a spune vreunui calator ceva, sa anunte pe ucenici.
De altfel, mai tarziu, toate au anuntat pe ucenici.
