Parintele Florea Muresanu este o aleasa floare in buchetul marturisitorilor Bisericii noastre din veacul al XX-lea, culeasa de Hristos din pamantul Ardealului, care a sfarsit lupta cea buna luand cununa muceniciei in temnita Aiudului.
"Carturar de seama, patriot desavarsit, intelectual de prima mana, scriitor original si mai presus de toate, preot adevarat, prieten cu Blaga, iubitor de viata duhovniceasca si pregatit sa imbrace haina calugareasca, preotul Florea Muresanu este unul din miile de martiri pe care i-a dat Biserica Ortodoxa", spunea despre dansul Arhiepiscopul Iustinian al Maramuresului si Satmarului.
Parintele Florea Muresanu - viata unui preot marturisitor martir
Parintele Florea s-a nascut intr-o familie de tarani cu frica lui Dumnezeu, simpli, aproape nestiutori de carte, dar care i-au insuflat cele mai importante coordonate ce se vor face altarul de jertfa al vietii sale: dragostea de Dumnezeu si de semeni.
In tinerete a avut parte de o solida pregatire universitara, absolvind la Cluj in acelasi timp Academia Teologica si Facultatea de Filosofie si Litere, si continuand apoi studiul ca bursier al Patriarhiei Romane, cu o specializare la Universitatea din Strasbourg. In 1935 isi sustine teza de doctorat la Facultatea de Teologie din Cernauti.
In timpul Dictatului de la Viena a ramas in Cluj, "traind cateva saptamani fugar, ca sa nu fiu spanzurat", dupa cum marturisea el insusi, dupa razboi. Tot in Clujul ocupat, impreuna cu sotia sa, a sustinut o campanie publicistica care a culminat in 1943 cu editarea "Cazaniei lui Varlaam". In casa lor primitoare, sotii Muresanu gazduiau intelectualitatea Clujului, adapostind cenaclul literar al scriitorului Victor Papilian, printre participanti numarandu-se Lucian Blaga, Ion Luca, Valeriu (Bartolomeu) Anania si multi altii.
In plan pastoral-misionar, la inceput, Florea Muresanu a fost catehet la scolile primare din Cluj, descoperindu-si astfel deschiderea pedagogica si dragostea pentru educarea tinerilor in duh crestinesc. A fost mai intai paroh la Rasca de Sus, un sat in judetul Cluj, pentru ca in 1934 sa fie numit preot la Catedrala din oras. In perioada in care a predat la Academia Teologica, a publicat numeroase articole in revistele eparhiale, iar in timpul grevei din 1946 a fost solidar cu studentii.
Din anul 1952 incepe calvarul familiei Muresanu. Parintele Florea este arestat si trimis pentru un an de zile la Canal, in timpul acestei mari incercari, face fagaduinta ca, daca va iesi teafar din lagar, sa ridice o manastire, intru slava lui Dumnezeu, Lucru pe care l-a si implinit, ridicand mai apoi, intre anii 19 54-19 57, un schit de lemn cu doua chilii in comuna Suciu de Sus, judetul Maramures, in locul numit "Breaza", cu hramul Sfanta Treime, in predicile sale, parintele marturisea astfel despre taina acestei manastiri: "In locul celor 150 de manastiri si biserici distruse de generalul Bukow in anul 1762, construim si noi macar una."
Acest schit era casa lui peste saptamana, deoarece casa parohiei din Suciu, in care slujea, fusese ocupata abuziv de autoritati. Alertate de pelerinajele care se desfasurau la noul lacas de rugaciune, autoritatile statului au trecut din nou la arestarea parintelui Muresanu. La 2 iunie 1958 a avut loc ultimul hram al Schitului de la Breaza la care a participat parintele Florea, pentru ca, in noaptea de 11 iunie 1958, Securitatea l-a arestat dupa o perchezitie, ravasind biblioteca in care avea si un exemplar original din Cazania lui Varlaam.
"In zorii zilei, parintele Florea a fost obligat sa ia in spate un sac plin cu carti si a fost dus pe jos, peste dealul Breaza, pana la masina verde a Securitatii, care astepta in Dealul Boierenilor (...). Nu au avut curajul sa-l aduca prin sat, temandu-se de revolta credinciosilor", isi aminteste ucenicul sau, parintele Gavril Bruzo. Acesta era pe atunci tanar seminarist, platind cu sase ani de inchisoare indrazneala de a fi scris un memoriu catre episcopie in apararea parintelui Florea: "In 17 august, alaturi de bunicul meu si cativa membri ai consiliului parohial, am redactat un memoriu catre episcopul Clujului, pentru a interveni in favoarea preotului. Memoriul a fost semnat de 480 de localnici si trimis la Cluj. Insa, la primirea delegatiei, episcopul s-a dezis de noi".
"Obligandu-l sa duca in spate aceste carti, "corp delict", trecand prin Targu Lapus prin fata unei batrane evlavioase, aceasta, vazandu-l, a strigat tare: "Sarut-mana, dom parinte! Mergi cu adevarul in spate!" - isi amintea parintele Ioan Iovan de la Recea.
Dupa anchete dure, parintele Florea este condamnat, in 1958, la 25 de ani de munca silnica, deoarece facuse "spionaj" si "impiedicase opera de colectivizare a agriclturii". Avand pe Domnul cel Rastignit pururi in inima si cugetul sau, a rezistat regimului crud de detentie de la Inchisoarea Aiud pana la 4 ianuarie 1961.
In acea zi, parintele s-a dus "cu adevarul in spate" la Hristos, ca sa marturiseasca prin sangele sau si al tuturor robilor de la Aiud ca El singur este Dumnezeul nostru, iar afara de Dansul pe altul nu stim.
Acel ce viata-si teme - Cartea Sfanta chiar ne spune, O va pierde impreuna cu tot ce-a iubit din lume. Cine insa viata-ntreaga pentru Hristos si-o jertfeste Omorandu-si moartea vietii - nemurire dobandeste.
Daca acesta-I adevarul, ma intreb adeseori: Cea mai inalta stiinta E sa stii ca sa traiesti - sau e sa stii sa mori ? Daca soarta te arunca printre oamenii misei, Mai bine sa te ucida, decat sa traiesti ca ei.
Articol aparul in Revista "Familia Ortodoxa", nr. 1 (12), 2010 Text ingrijit de obstea Manastirii Diaconesti.
