Parintele Avacum a fost unul din parintii aghioriti contemporani, un venerabil invatator si parinte duhovnicesc. El se remarca fata de alti multi monahi prin ravna pentru Hristos si simplitatea sa extrema. Acesta este motivul pentru care multi il cunosteau drept Avacum, "zelotul (ravnitorul) cel descult”. Parintele a fost un teodidact - invatat de Dumnezeu-, pentru el monahismul, filosofia dupa Hristos, reprezentand cu adevarat "universitatea universitatilor”, incat marii profesori de teologie din Atena si Salonic veneau sa-i primeasca sfaturile si invataturile.
Parintele Avacum - Viata
Parintele Avacum s-a nascut pe insula Symi, situata in Dodecanez, in anul 1894, purtand numele de botez Antonie. Parintii sai, George si Irina, erau oameni simpli, cu frica de Dumnezeu. Inca de mic a fost atras de biserica. Acolo, sub ocrotirea Maicii Domnului a crescut acest copil. Ajuns cantaret la biserica, se ducea zilnic sa cante seara si dimineata. Atunci cand nu canta, statea in altar si ajuta. Antonie iubea, de asemenea, pelerinajele la numeroasele bisericute din insula. De multe ori le vizita pentru a se ruga si a aprinde lumanari. Cand a mai crescut, a ajuns ucenicul unui iconograf din insula. Nu dupa mult timp, isi va deschide propriul atelier de pictura, insa operele sale nu sunt atat produse artistice, cat dovezi ale spontanei credinte copilaresti.
Parintele Avacum, cel descult
Chiar daca icoanele sale erau de o mare simplitate, reusea sa se intretina din castigul venit in urma vanzarii lor. Antonie avea mare ravna la Sfantul Fanurie, in cinstea caruia a ridicat o troita in locul Nimouraki, la o distanta de o ora de Chora, capitala insulei. Din anul 1912 va incepe in acel loc, pe care i-l aratase Sfantul Fanurie in vis, ridicarea unei biserici inchinate Sfantului. Biserica a fost sfintita la 1 iunie 1914. In tainele Sfintei Scripturi si ale Sfintilor Parinti a fost initiat de catre ieromonahul Meletie, caruia Antonie ii va purta pentru totdeauna o profunda recunostinta.
In anul 1919 a plecat la Ierusalim dorind sa se faca monah in Manastirea Sfantul Sava. Prin purtarea de grija a lui Dumnezeu, nu va ajunge aici, ci in Muntele Athos. Era toamna lui 1920 cand Antonie, la varsta de 26 de ani, sosea cu vaporul la Sfantul Munte, in fata Manastirii Marea Lavra. A fost primit ca frate primind ascultare sa ajute la bucatarie. Inca de la inceput indeplinea cu bucurie toate ascultarile. Dupa un an, a fost tuns in monahism, primind numele Avacum, care in limba ebraica inseamna "imbratisare”. Pentru ca primise darul rugaciunii curate, parintele Avacum a devenit, in scurt timp, pentru toti, cel a carui „imbratisare”, consoleaza.
Multi monahi, frati, si chiar batrani, veneau la el pentru a primi un sfat, un cuvant mangaietor. In timpul schismei calendariste din anul 1924, parintele Avacum s-a opus adoptarii calendarului indreptat, fapt pentru care a fost exilat pentru o vreme la Vigla, in pestera Sfantului Atanasie Atonitul. Intors in manastire avea sa primeasca ascultarea de infirmier la spitalul Marii Lavre in care va ramane timp de sapte ani si jumatate. Apoi va fi din nou exilat la Vigla unde va sta pana in 1949. Aceasta perioada a fost caracterizata de o totala lepadare de lume si o isihie desavarsita.
Toti cei care au vietuit alaturi de parintele Avacum, au recunoscut ca era cu adevarat omul lui Dumnezeu, un model de dragoste, dezlipit de toate cele lumesti, traind doar cu rugaciunea. Un erudit neam scria despre el:”Era ca o adevarat fantana vindecatoare. Prezenta lui facea ca totiul sa para luminos. Atragea sufletele triste, carora le daruia din izvorul de har care iesea din el.”
Incepand din iarna anului 1975 parintele Avacum, s-a simtit doboarat de o mare greutate. A ramas in manastire, unde nu se mai putea misca decat intre peretii micutei sale chilii, si abia mai vedea. Aceasta stare s-a agravat dupa un drum pe care l-a facut pe zapada, in picioarele goale, ca de obicei. A trecut la Domnul in toamna anului 1978. Cand s-a vestit moartea lui, din toate partile au venit multimi de oameni care nu doreau decat sa ia putina tarana de pe mormantul lui, fapt unic in analele Athosului, ca sa duca in patria lor aceasta sfanta binecuvantare.
Parintele Avacum - Cuvinte duhovnicesti
Parintele Avacum, ravnitorul cu picioarele goale de la Vigla spunea adeseori: "Cel care iubeste pe aproapele sau este cel care-L iubeste pe Hristos, Dar numai acela Il iubeste pe Hristos cu adevarat, care pastreaza poruncile Sale neschimbate."
***
"Bucuria este a Domnului, este unirea cu El. Omul este nascut pentru bucurie, nu pentru tristete, spunea el. De ce oamenii isi procura bucuria de la niste idoli? Credeti-ma, ei platesc scump pentru a-si cumpara aceasta bucurie, in timp ce bucuria in Dumnezeu nu costa nimic. Cum as fi putut s-o cumpar eu, care nu am nimic pe lume? Toti fratii mei calugari spun acelasi lucru, ei ca nu-L au decat pe Dumnezeu. Toti sunt plini de bucurie. Pentru Hristos, eu am facut gol in mine insumi, nu am nimic altceva decat pe Hristos. Nimic altceva decat pe Hristos si bucuria Lui. Saracia face usoara aceasta cerere a bucuriei lui Hristos. Trebuie sa fii gol pentru ca Hristos sa vina la tine. Hristos este bucuria dinlauntrul meu. Este nevoie, asadar, ca in fiecare pestera sa fie bucurie.!”
