Parintele Gavriil Stoica este cunoscut
indeobste ca duhovnicul de la Manastirea Zamfira. Nascut in ziua de 21
februarie 1935, in localitatea Aninoasa, din judetul Arges, parintele
Gavriil a adormit in Domnul intr-o zi de duminica, in data de 25 august
2008.
Parintele Gavriil Stoica
Parintele Gavriil Stoica s-a nascut
intr-o familie evalvioasa, alaturi de alti noua copii. Parintii sai,
Stelian si Maria, se trageau si ei din parinti foarte buni, crestini si
gospodari. Dupa numele sau de botez, Gheorghe, parintele s-a nascut
intr-o familie credincioasa, in care se postea, se facea rugaciune si se
traia in frica de Dumnezeu. La un moment dat, imbolnavindu-se de inima
si stand la pat, tanarul Gheorghe a avut vreme sa acorde mai multa
atentie cartilor bisericesti.
Drept urmare, el a pasit in viata
monahala in ziua de 25 iunie 1953, la varsta de numai 17 ani. Despre
acea zi, parintele isi amintea cu drag, zicand: "Am plecat la manastire,
dar cu convingerea ca daca m-as mai naste de o mie de ori, tot calugar
m-as face!" Tanarul Gheorghe a fost tuns in monahism la Manastirea
Slanic, unde va si sluji ca diacon, pentru o vreme.
Mai apoi, el a fost randuit ierodiacon,
slujitor la Manastirea Curtea de Arges, langa Moastele Sfintei
Filofteia. Incepand cu anul 1956, parintele Gavriil a inceput sa se
spovedeasca la parintele Arsenie Papacioc, alaturi de care va ramane
pana la moarte, in pofida perioadelor petrecute in inchisoare, cand de
unul, cand de celalalt. In anul 1961, parintele va termina cursurile
Seminarului Teologic Ortodox din Bucuresti.
In ziua de 25 august 1964, securistii
l-au arestat pe parintele Gavriil. Dupa cateva zile petrecute la centrul
Securitatii din Curtea de Arges, parintele a fost dus in Bucuresti,
unde vreme de aproape opt luni a fost anchetat incontinuu. Amenintandu-l
cu o pedeapsa de pana la 14 ani de inchisoare, comunistii s-au straduit
cat au putut spre a-l face colaborator al lor.
Cuvantul parintelui a fost statornic,
pana in sfarsit el marturisind acelasi lucru: "Nu, domnule, nu pot sa
colaborez. Iuda, din mine nu puteti sa faceti. Nu pot sa vand pe fratii
mei. Ori Hristos, ori nimic. Ori imi duc viata pe care i-am fagaduit-o
lui Dumnezeu, de calugar, ori mai bine nu ma nasteam. Faceti ce vreti.
Daca am facut asa de rau, puneti catusele. Condamnati-ma si pace voua!"
Parintele Gavriil a fost arestat de
Securitate, numai si numai pentru ca nu a vrut sa devina colaborator.
Din memoriile parintelui, cand a venit la el, securistul i-a zis: "Ce-i
prostia asta de calugarie, mai?! Insoara-te, ia-ti femeie, va dam
servici la amandoi, va dam pedeapsa cu suspendare si colaboram. Tu nu
esti baiat prost, nu putem sa colaboram?!" Mai tarziu, parintilor sai,
acelasi om le-a spus: "Stoica, daca nu se incapatana sa nu colaboreze cu
noi, nu facea inchisoare."
Cu toate acestea, motivul rostit a fost
acela ca parintele facea parte din grupul misionar al parintelui
Nicodim Mandita. In acea vreme, parintele Gavriil slujea la Manastirea
Curtea de Arges, unde era randuit la Sfintele Moaste, spre a binecuvanta
credinciosii. Spre a le putea darui carti de rugaciune si de indrumari
duhovnicesti, parintele Gavriil a luat legatura cu un ucenic al
parintelui Nicodim Mandita, care aducea materiale din localitatea
Bunesti, judetul Arges. Parintele Gavriil a cerut carti despre pacatul
avortului, despre fumat si injuraturi, despre Sfanta Cruce si despre
Vietile Sfintilor. Drept urmare, respectivul i-a adus parintelui foarte
multe carti.
Sentinta a fost scurta: patru ani de
inchisoare. Dupa cele opt luni de anchetare petrecute in Malmaison si
dupa alte sase saptamani petrecute in inchisoarea Jilava, in Bucuresti,
parintele a fost trimis la inchisoarea Aiud. In zilele de anchetare, pe
cand se afla la Malmaison, parintele abia implinise 30 de ani. Fiind
incadrat la munca, parintele putea sa isi scurteze perioada de detentie.
In perioada petrecuta la Aiud, parintele a fost mutat prin 12 sectii
ale inchisorii, in speranta ca se va gasi locul in care munca sa ii fie
anevoioasa. Din mila Domnului, parintele Gavriil s-a descurtat foarte
bine in toate sectiile (masini, arcuri, impletituri, slaif, cosuri,
transport de piese, sobe).
In toamna anului 1967, parintele iesea
pe portile inchisorii Aiud, pornind spre mult-iubita lui manastire. In
chilia parintelui, din Curtea de Arges, se afla pe atunci fratele sau,
parintele Iustinian, venit de la Manastirea Slatina, din Moldova.
Fratele parintelui, anume parintele Iustinian Stoica, a ajuns mai apoi
econom al Schitului Prodromu, schitul romanesc din Sfantul Munte Athos.
Neputand ramane in Curtea de Arges, din
pricina securistilor, parintele Gavriil Stoica s-a indreptat spre
Manastirea Cheia, unde se afla parintele Arsenie Papacioc, trimis aici
de la parohia Filea. La parintele Iustinian, parintele Arsenie lasase
pentru parintele Gavriil urmatorul mesaj:"Spune-i lui parintele Gavriil
ca ii pastrez postul liber, pana scapa." Cu parintele Arsenie, parintele
Gavriil nu se mai intalnise de noua ani, insa dupa eliberare cei doi au
ramas nedespartiti pana la moarte; fiecare ii era duhovnic celuilalt.
In ziua de 25 august 1972, parintele
Gavriil Stoica a fost hirotonit ieromonah, adica preot. In ziua de 1
august 1978, la varsta de numai 34 de ani, parintele Gavriil Stoica a
ajuns la Manastirea Zamfira. Ajungand in manastire, parintele si-a pus
pe picioare o casa avariata de cutremur, in care a locuit pana la
trecerea sa la cela vesnice. Din cei peste 30 de ani de preotie, vreme
de 17 ani, el a slujit si in parohia vecina, ca preot peste doua sate.
In manastire, parintele a fost numit duhovnic al maicilor, in pofida
dorintei lui de a nu primi aceasta sarcina.
Parintele Gavriil Stoica a trecut la
cele vesnice in noaptea zilei de 25 august 2008, la varsta de 74 de ani,
fiind inmormantat in Manastirea Zamfira, unde a slujit vreme de cateva
decenii.
Teodor Danalache
|
