Teodosie I cel Mare. Credinta ortodoxa devine religie oficiala de Stat
In urma dezastrului lui Valens de la Adrianopol,
imparatul Gratian (367-383), nepot al lui Valens, proclama la 19
ianuarie 379, la Sirmium, ca Augustus pe Teodosie, caruia ii
incredinteaza spre administrare provinciile orientale ale Imperiului,
precum si diocezele Dacia si Macedonia.
Teodosie era un general de origine spaniola, el
domnind alaturi de Gratian pana in anul 383, data la care Maxim,
conducator al trupelor din Bretania, il omoara pe cel din urma.
Recunoscut o vreme de Teodosie, Maxim isi exercita puterea in Occident
(Galia, Spania, Bretania) in perioada in care fiul lui Gratian, tanarul
Valentinian al II-lea, sub regenta mamei sale Iustina, administra
Illyricul, Italia si Africa. Valentinian al II-lea moare in 392, el
fiind urmat de un alt uzurpator Eugen, care va domni in Occident pana in
394.
Revenind la Teodosie putem spune ca pe plan extern
este confruntat cu problema gotica. In acest sens el incearca sa
reorganizeze armata, lucru deosebit de dificil din cauza numarului mare
de barbari instalati pe teritoriul Imperiului. Din Sirmium imparatul
porneste spre Tesalonic, unde va ramane mai multa vreme. Pe drumul spre
Tesalonic el a incercat sa castige bunavointa gotilor, atat a celor din
interiorul Imperiului, cat si din afara lui. Unora le-a trimis cadouri
iar altora bani in aur.
Asemenea "atentii" au fost descoperite si pe
teritoriul tarii noastre, ele constand in monede de aur, dar mai ales in
lingouri. Cele de la Crasna si Feldioara au legatura cu aceste
evenimente de la inceputul domniei lui Teodosie. In afara acestui
procedeu Teodosie a apelat si la lupta armata. Trupele sunt trimise in
Moesia si Tracia, obtinand in iulie 379 o victorie importanta impotriva
gotilor. Tot acum sunt alungati dincolo de Balcani alanii si hunii.
Beneficiind de ajutorul lui Gratian, care-i trimite trupe conduse de
generali vestiti precum Bauto si Arbogastes, Teodosie reuseste sa
anihileze pericolul gotic, intrand triumfator in Constantinopol. La
randul lor ostrogotii vor pleca in Occident, de unde se vor reintoarce,
fiind si ei invinsi de comandantul Traciei.
Atanarich amenintat de huni va cere azil in Imperiu,
fiind primit cu onoruri la Constantinopol in ianuarie 381. Prea obositi
dupa atatea lupte, gotii cer pace, incheiata la 3 octombrie 382, in baza
careia ei deveneau foederati (aliati) ai Imperiului si primeau
pamanturi in zona dintre Dunare si Balcani. Spre deosebire de tratatele
de pace anterioare, cel din 382 a fost discutat de goti de pe pozitia
unora care se aflau deja in interiorul Imperiului, cerand sa fie
colonizati, sa fie autonomi si sa fie scutiti de impozite. Ei acceptau
sa fie angajati in armata, unii ajungand chiar sa ocupe functii
importante, situatie ce va crea unele dificultati politice si militare.
Intre regiunile dintre Dunare si Muntii Haemus
(Balcani) am vazut ca au fost colonizati goti in calitate de aliati ai
Imperiului. In acest spatiu trebuie inclusasi Dobrogea, despre prezenta
gotilor aici gasind cateva amanunte la istoricul pagan Zosimus. Chiar
daca a trait pe vremea lui Teodosie al II-lea, acest istoric a putut
culege unele informatii despre epoca nu prea indepartata a lui Teodosie
al II-lea. Astfel el spune ca gotii aveau un tratament privilegiat, dar
se manifestau abuziv cu populatia locala din Dobrogea. In plus,
comportamentul lor nu era de adevarati aliati ai Imperiului, ci
manifestau dispret fata de armata romanasi comandantii ei. Gotii se
dedau adesea la jafuri, pradand localitatile pe care in mod normal
trebuiau sa le apere. Zosimus mai aminteste si de revolta sefului
garnizoanei romane de le Tomis, pe nume Gherontius, care va reusi "sa
elibereze Scythia de pericolele ce o amenintau", invingand "cu vitejie
si curaj" pe barbarii care se ridicasera impotriva ei. De teama gotilor,
Teodosie I va fi pe punctul sa-l pedepseasca pe Gherontius, scapat in
ultima clipa de eunuci, carora a trebuit sa le imparta averea personala.
Episodul este relevator pentru starea de spirit in care traiau
locuitorii provinciei Scythia sau ai altor provincii in care se gaseau
goti, amintind totodatasi de existenta unei biserici la Tomis cu drept
de azil, in care se refugiasera barbarii urmariti de Gherontius.
Pacea din 382 a fost de scurta durata deoarece
barbarii nu erau oameni care sa stea prea mult intr-un loc, astfel incat
conflictul cu gotii a continuat in iarna anilor 384 - 385 si 385 -386.
In acesti ani Imperiul nu a reusit sa impiedice atacul unor barbari
impotriva cetatii Halmyris, de pe malul lacului Razelm. Cu toate acestea
in toamna anului 386 armatele romane obtin o victorie importanta
impotriva unui grup insemnat de ostrogoti, refugiati din stepele de sud
ale Rusiei sub conducerea lui Odoteus, ajunsi in aceasta zona din cauza
presiunii hunice. Ostrogotii cer si ei azil in Imperiu, dar bizantinii
ii refuza avand deja experienta trista cu ceilalti. Victoria din 386 a
contribuit mult la ridicarea prestigiului romanilor in fata barbarilor,
imparatul ridicand in amintirea acestui eveniment o columna in cartierul
Taurus din Constantinopol (inalta de 42 m.).
In Occident, Gratian este ucis la Lugdunum, Teodosie
fiind nevoit sa-l recunoasca pe Maximus drept conducator in regiunile de
dincolo de Alpi; Italia si Africa raman mai departe lui Valentinian al
II-lea (375-392), patronat de mama sa Iustina. Profitand de nemultumirea
populatiei fata de masurile de incurajare a arianismului luate de
Iustina, Maximus trece in Italia, Valentinian al II-lea si mama sa fiind
obligati sa se refugieze la Tesalonic si sa ceara ajutorul lui
Teodosie. Sora lui Valentinian al II-lea devine sotia lui Teodosie,
caruia ii daruieste o fiica pe Galla Placidia. In urma contraofensivei
declansate in 388 de Teodosie, Maximus este infrant si omorat, iar
Valentinian repus in scaun. Pana la urma Valentinian este si el asasinat
in 392 de catre Arbogastes, un franc numit de Teodosie magister
millitum. Locul ramas liber in Occident, este luat de un functionar al
Curtii, Eugenius, infrant la randul sau de Teodosie in batalia de la
Aquileea, armata imperiala fiind formata in buna parte din goti, alani,
huni si iberi din Caucaz, iar printre ofiteri ii aveau pe Gainas,
Alaric, Stilichon, care vor juca un rol important in cursul anilor
urmatori. Dupa aceasta victorie Teodosie ramane singur imparat peste tot
Imperiul.
|