Politica internă a lui Teodosie al II-lea - Istoria Bizantului - Arhiva ortodoxa - Portal ortodox,rugaciuni,acatiste,predici,pastorale

Sunday, 2016-12-04, 6:49 AM
Logged in asGuest | Group "Guests"WelcomeGuest| RSS


Arhiva ortodoxa

Home » Articles » Istoria Bizantului

Politica internă a lui Teodosie al II-lea

Teodosie al II-lea a ştiut să-şi aleagă demnitari capabili. Între aceştia amintim: Anthemius, Chrysaphius, Cyrus, Priscus din Pannion, care prin diplomaţie şi abilitate au depăşit gravele probleme interne sau externe. Realizările primilor doi au fost menţionate în mod sumar mai înainte. Trecând la Cyrus, trebuie făcută precizarea că acesta era favoritul împărătesei Evdokia în anii în care aceasta la influenţat mult pe soţul ei. Posesor al unei culturi retorice deosebite, numit prefect al oraşului Constantinopol, iar apoi şi al Pretoriului, Cyrus are meritul principal că a încheiat construirea zidului de apărare al capitalei început sub Anthemius, construcţie care suferise deja în urma unui cutremur de pământ. În ceea ce-l priveşte pe Priscus, acesta era originar din Tracia, fiind un demnitar de vază şi un mare diplomat, trimis în anul 448 într-o solie la curtea lui Attila, de unde s-a întors cu preţioase informaţii consemnate într-o Istorie a Bizanţului. Schiţând personalitatea lui Attila, Priscus menţionează printre altele că: „el s-a arătat cumpătat în toate, avânt paharul din care bea, confecţionat din lemn. De altfel simplă îi era şi îmbrăcămintea, căci nu se îngrijea de nimic altceva decât să fie curată. Şi nu se deosebeau întru nimic, nici sabia, nici legăturile încălţămintei sale barbare şi nici frâul calului său, care nu avea podoabe de aur, pietre scumpe sau alte lucruri de preţ, ca şi al celorlalţi sciţi”.[1] Priscus ne-a lăsat informaţii interesante şi cu privire la teritoriul patriei noastre, mai precis amănunte privind Banatul, care atestă continuitatea daco-romană după retragerea aureliană din anul 271.

Am pomenit de câteva ori numele soţiei lui Teodosie al II-lea, împărăteasa Athenais-Evdokia, ateniană şi păgână, dar ajunsă pe tronul Bizanţului şi botezată în credinţa creştină.[2] Ea a reuşit să contrabalanseze pentru o bună perioadă de timp puterea Pulcheriei, sora lui Teodosie al II-lea. Căsătoria cu o ateniană a părut unora drept o victorie a păgânismului, care în prima jumătate a secolului al V-lea era încă prezent la Constantinopol. Nu a fost chiar aşa, căci trăind de acum înainte în mijlocul unei Curţi credincioase, tânăra împărăteasă se lasă influenţată pe nesimţite de influenţa celor pioşi. Mai mult chiar, Evdokia era pasionată, ca o adevărată bizantină, de discuţiile teologice. Trecerea pe care o avea la Curte, a sporit neînţelegerile cu cumnata sa, avidă de putere, care nu înţelegea să renunţe la guvernare. În anul 423, Curtea de la Constantinopol a primit pe sora lui Honorius, celebra Galla Placidia, venită la Bizanţ împreună cu fiica sa, Honoria, şi fiul său, Valentinian. Cu acest prilej este stabilit un plan de căsătorie între micuţa Evdokia, născută recentă de Athenais, şi caesar-ul de 5 ani, pe care moartea lui Honorius îl făcuse moştenitorul Imperiului Occidental. Peste 14 ani, proiectul devenea realitate pentru împărăteasa Bizanţului, care drept mulţumire adusă lui Dumnezeu, pleacă într-un pelerinaj la Locurile Sfinte. Reîntoarsă în anul 439, basilissa era în culmea gloriei având o fiică măritată cu un împărat. Stăpână pe situaţie, Evdokia a greşit totuşi, crezând că Pulcheria ar putea renunţa aşa de uşor la influenţa pe care o exercitase la Curte cu puţin timp înainte. În urma intrigilor de tot felul, Athenais-Evdokia va părăsi palatul imperial în anul 442, îndreptându-se către Ierusalim, unde va şi muri. Pulcheria a cărei influenţă scăzuse destul de mult, este unanim recunoscută ca împărăteasă după moartea lui Teodosie al II-lea la 28 iulie 450, alegându-şi drept soţ şi coleg la tron pe Marcian.



[1]FONTES HISTORIAE DACO-ROMANAE”, vol. II, p. 289.

[2] Nicolae BĂNESCU, O celebritate pe tronului bizantin: Athenais-Evdochia, în „MITROPOLIA OLTENIEI”, anul XIV, 1962, nr. 7-9 (iulie-septembrie), pp. 426-433. Asupra rolului excepţional pe care l-au avut unele împărătese precum EVDOCHIA sau PULCHERIA, în rezolvarea unor probleme de tip dinastic, politic şi religios, recomandăm lucrarea: K. G. HOLUM, Theodosian Empresses. Women and Imperial Dominion in Late Antiquity, Berkeley, 1982 şi Mihaela Lorelai MĂNESCU, Portret de femeie bizantină, Bucureşti, Editura Sinergii, 2008

 

Category: Istoria Bizantului | Added by: PortalOrtodox (2011-12-28)
Views: 330 | Tags: Bizant, dreapta credinta, inceputul crestinismului, Ortodoxie, cursuri, istoria bizantului, teologie istorie, Istoria Bizantului online, referat | Rating: 0.0/0
Total comments: 0
Only registered users can add comments.
[ Sign Up | Log In ]
Site menu
Log In
Search
Site friends
Link exchange

Scheme electronice

Statistics

Total online: 1
Guests: 1
Users: 0
Copyright MyCorp © 2016