Nota asupra editiei a II-a a volumului - Pentru neam si pentru lege de Episcopul Iustinian Teculescu sau... Studiu lingvistic de caz
Volumul de cuvantari si predici Pentru neam si pentru
lege este reeditarea primei editii, tiparita la Sighisoara, la
tipografia Miron Neagu, "in anul Domnului 1931". Autorul, Episcopul
Iustinian Teculescu, a adunat "din indemnul altora", "de prin reviste si
ziare, unele din cuvantarile si predicile rostite in cursul
activitatii pastorale" de patruzeci de ani, ca preot in Rasnov, ca
protoiereu de Alba-Iulia, ca prim-episcop al armatei si ca episcop al
eparhiei Cetatea-Alba - Ismail. Volumul este gandit ca un dar facut
preotilor din eparhie: "de a pune in mana preotimii din eparhia mea, ca
indemn si orientare, aceste cuvantari si predici, care tot atat de
folositoare si necesare sunt si astazi, pentru sufletul poporului
nostru", deoarece "arma cea mai puternica a preotului va trebui sa fie
pentru totdeauna cuvantul cald si plin de avant... pentru neam si pentru
lege."
Cele 25 de cuvantari si cele 15 predici alcatuiesc
"un buchet ales din gandirea oratoriei noastre bisericesti", scrise "cu
elan preotesc" si reprezentand "o reala contributie la plamadirea
sufletului romanesc".
P. C. Arhimandrit Scriban, in recenzia facuta cartii
Pentru neam si pentru lege,4 il prezinta pe episcopul Iustinian
Teculescu ca pe "un barbat cu mult bun simt, care a stiut sa bata cu
cuvantul sau unde trebuie", realizand o carte "secerata din viata
larga", in "placuta vorba romaneasca ". Apreciaza, in mod deosebit,
faptul ca dintre cartile "ivite in sanul Bisericii, niciuna nu pune asa
de verde si asa de viu nevoia limbii bise-ricesti"; "ca poet ce este,
simte mai viu in chestiunea aceasta si nu se putea sa nu vorbeasca
preotilor sai" si despre "buna folosinta a limbii romanesti."
Reeditarea volumului Episcopului Iustinian Teculescu,
Pentru neam si pentru lege, a ridicat unele probleme de limba, doar in
masura in care timpul isi pune pecetea si in domeniul lingvistic. In
rastimpul a trei sferturi de veac (1931-2006), au fost cateva reforme
ortografice, coordonate si aprobate de forurilor competente (in
principal, Academia Romana). Doua sunt importante: cea din 1932 (un an
dupa aparitia cartii Episcopului Teculescu), care adopta regulile
ortografice propuse de cunoscutul lingvist Sextil Puscariu, si cea din
1953. La acestea se adauga hotararea Academiei Romane din 1991,
privitoare la scrierea cu a si la formele sunt, suntem, sunteti ale
verbului a fi.
Pentru publicarea editiei a II-a a volumului Pentru
neam si pentru lege, am cercetat reeditari ale unor texte asemanatoare.
Astfel am studiat si am avut ca punct de reper reeditarea predicilor
Mitropolitului Andrei Saguna: Cuvantari bisericesti pentru sarbatorile
domnesti, editie ingrijita de preot lect. dr. Dorel Man, Editura Presa
Universitara, Cluj-Napoca, 2003.
Pentru reactualizarea ortografiei, am consultat
Dictionarul ortografic, ortoepic si morfologic al limbii romane (DOOM),
editat de Institutul de Lingvistica "Iorgu Iordan - Al. Rosetti" al
Academiei Romane.Ca urmare, am recurs la urmatoarele indreptari:
1. Utilizand normele ortografice in vigoare,
1.1. am actualizat formele verbale iesite din uz, ca
de exemplu: lipsiau, iesiau, priviau, gasiau au devenit: lipseau,
ieseau, priveau, gaseau; constitue, trebue, falae, bantue au devenit:
constituie, trebuie, falfaie, bantuie; traeste, prazmueste, planueste,
glasuesc, voesc au devenit: traieste, praznuieste, planuieste,
glasuiesc, voiesc; sa dee, a esit, ma apropiu au devenit sa dea, a
iesit, ma apropii;
1.2. consoana s a devenit z, in cuvinte precum:
bezna, dezvolte, dezlipita, cizelata, praznic, zbatandu-se, razbunare,
pizmuire, zgomot, dezbracare, dezvete, deznadajduire, dezbate, dezgust,
razlete, groaznica, izbanda, izvorul;
1.3. vocala e se diftongheaza la inceput de silaba;
astfel cuvinte precum mangaere, burueni, dumnezeescul, impetrire,
nazueste, fluer, voe, au fost transcrise: mangaiere, buruieni,
dumnezeiescul, impietrire, nazuieste, fluier, voie;
1.4. diftongul ia a devenit ea, in cuvinte precum: hirotoniseasca, supraveghea, dormea, dugheana;
1.5. formele de genitiv-dativ ale substantivelor
feminine terminate in -ei primesc, terminatia in -ii, astfel inimei,
preotimei, bisericei, luminei, vietei, Scripturei, legei, durerei, au
devenit in prezenta editie: inimii, preotimii, bisericii, luminii,
vietii, Scripturii, legii, durerii;
1.6. am renuntat la u final, de exemplu substantivele soiu, razboiu, au fost transcrise soi, razboi;
1.7. am transcris zilele saptamanii, numele lunilor
anului si numele popoarelor cu litera mica, nu cu majuscula, cum se
scria in perioada interbelica;
1.8. am inlocuit apostroful prin cratima, de exemplu
nu i l-am transcris nu-i, sau am renuntat la apostrof, ca in exemplul:
par`ca l-am transcris parca;
1.9. cuvintele complet, fice, tutulor, le-am transcris prin formele actuale: complet, fiice, tuturor;
1.10. am unit sau am despartit, dupa caz, prepozitii,
conjunctii si adverbe (sau locutiuni ale acestora); forme precum din
potriva, asa dar, deapururi, dearandul, depe, dela, pentruca, catra
le-am transcris: dimpotriva, asadar, de-a pururi, de-a randul, de pe, de
la, pentru ca, catre;
1.11. cuvintele statorita, corectitate, autoritativ au fost transcrise ca: statornicita, corectitudine, autoritar;
1.12. pronumele relativ care apare la Iustinian
Teculescu si sub forma arhaica de plural cari; desi dovedeste o anumita
inconsecventa, am pastrat ambele forme deoarece prezenta acestora este o
realitate lingvistica a perioadei si transmite textului religios o
atmosfera specifica.
Am corectat tacit greseli de tipar, precum: virgule
puse gresit, cuvinte repetate, dezacorduri (de exemplu: parti a
locuitorilor in loc de parti ale locuitorilor; aceiasi in loc de
aceeasi).
Formele lexicale agitatiune, demonstratiune,
investigatiuni, populatiuni, satisfactiune au fost pastrate, ca forme
specifice comunicarii din perioada interbelica.
4. Am pastrat arhaismele care se inteleg din context si care dau culoare textului, adaugand
o anumita incarcatura duhovniceasca profunda,
caracteristica scrierilor vechi (de exemplu: naia, anghira, tract,
eclatanta, trezvie, sufragan). Astfel, substantivul naia are sensul
invechit si regional, cum apare in dictionar, de "corabie". Acest sens
se intelege din context, mai ales ca se pune in legatura cu verbul "a
pluti" si cu substantivul "valuri", ca in urmatorul exemplu: "ce s-ar fi
ales din naia ei, menita a pluti tot prin valuri grele si dusmanoase,
daca la conducerea ei nu s-ar fi angajat pe langa cler si bratele
vanjoase ale mirenilor?" Sintagma "bratele vanjoase" trimite la imaginea
corabiilor vechi puse in miscare de bratele puternice ale sclavilor.
Adaugam faptul, in general cunoscut, ca biserica are arhitectura
asemenea unei corabii. Ea a infruntat timpurile, "valurile grele si
dusmanoase", pentru ca a avut la conducere oameni capabili (clerul),
dar, mai ales, pentru ca acestia au fost ajutati de "bratele vanjoase
ale mirenilor". Numai asa a putut rezista la noi biserica stramoseasca.
Unele cuvinte arhaice sau / si regionale au fost
explicate in paranteze cu mentiunea: "n. n" - "nota noastra". Ne-am
straduit sa nu intervenim in text, prin schimbarea sau inlocuirea unor
cuvinte, astfel incat continutul duhovnicesc nu a fost afectat.
5. Textele biblice au fost transcrise conform
variantelor din Biblia sau Sfanta Scriptura, tiparita sub indrumarea si
cu purtarea de grija a Prea Fericitului Parinte Teoctist, Patriarhul
Bisericii Ortodoxe Romane, cu aprobarea Sfantului Sinod, Editura
Institutului Biblic si de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romane,
Bucuresti, 2005. Avem in vedere o mai buna intelegere a textului biblic.
Astfel, capitolul din Sfanta Evanghelie de la Matei 6, 22-23: "De va fi
ochiul tau curat si luminos, tot trupul tau va fi luminos, si de va fi
ochiul tau intunecat, tot trupul tau va fi intunecat" l-am transcris in
prezentul volum, dupa editia Bibliei mentionata mai sus: "De va fi
ochiul tau curat, tot trupul tau va fi luminat. Iar de va fi ochiul tau
rau, tot trupul tau va fi intunecat."
Un alt exemplu din cartea ierarhului Iustinian
Teculescu: textul "Fratilor, voi sunteti biserica Dumnezeului celui viu,
precum a zis Dumnezeu, ca voi locui intre ei, si voi umbla, si voi fi
lor Dumnezeu si aceia vor fi mie popor" (II Cor. 6. 16)11 a fost
transcris dupa Biblia mentionata astfel: "Caci noi suntem templu al
Dumnezeului celui viu, precum Dumnezeu a zis ca: <Voi locui in ei si
voi umbla si voi fi Dumnezeul lor si ei vor fi poporul Meu>" (II Cor.
6, 16).
Consideram ca folosirea variantelor dintr-o editie
actuala a Bibliei contribuie la o mai buna percepere a textului biblic
de catre cititorul contemporan, care stapaneste foarte bine limba romana
vorbita astazi. In aceasta privinta, luam in considerare faptul ca, in
decursul veacurilor, Biblia a cunoscut mai multe transpuneri in limba
romana, incepand cu Evangheliarul slavo-roman (Sibiu, 15511553), cu
textele sfinte tiparite de diaconul Coresi, la Brasov, intre 1557-1582,
cu Palia de la Orastie (Vechiul Testament), tiparita de fiul diaconului
Coresi, in 1582, continuand cu Psaltirea pre versuri tocmita (1673) a
Sfantului Ierarh Dosoftei, Mitropolitul Moldovei, culminand cu Biblia de
la Bucuresti (traducerea integrala) din 1688, cu Biblia de la Blaj
(1795), cu Biblia Mitropolitului Andrei Saguna, pana la editiile din
secolul XX. Toate constituie trepte si marturii ale afirmarii,
dezvoltarii si desavarsirii limbii romane.
Carturarii romani si preotii nostri au stiut ca
aprofundarea si comprehensiunea textelor sfinte se pot realiza doar
intr-o limba romana inteleasa, imbogatita si desavarsita, fara incetare,
de toti cei ce sunt de un neam si de o lege. La fel a gandit, desigur,
si Episcopul Iustinian Teculescu, de aceea "am adus la zi" textele
biblice din volumul sau Pentru neam si pentru lege, conform variantelor
din ultima editie a Bibliei in limba romana (mentionata mai sus).
Nu putem incheia aceasta Nota fara a mentiona forma
poetica a scrierii Episcopului Iustinian Teculescu. Exemplificam
printr-un deosebit tablou de comparatie intre primele adunari ale
crestinilor si cele contemporane autorului. Cei de odinioara erau
asupriti si nu li se permiteau intrunirile, pe cand "cei de azi, in
plina libertate si fara nicio frica, ne adunam in sala frumoasa si
luminoasa, cu doua-trei haine imbracati, cu punga si cu traista plina".
Cuvantarea din care am mentionat fragmentul este "un minunat tablou,
facut prin comparatii, lasandu-te ca singur sa meditezi asupra
concluziilor ce trebuiesc scoase".
Incheiem cu reproducerea caldurosului apel catre
preotime adresat de Episcopul Iustinian Teculescu de a citi cat mai
mult: "intelegeti, deci, fratilor, duhul vremurilor si cititi! Tineti in
trezvie spiritul vostru menit a fi indreptator a toate in mijlocul
poporului".
Parafrazand textul citat mai sus, indemnam si noi la
lectura, cu recomandarea de a fi atenti si la ideile textului si la
limba folosita.
Luminita Cornea
|