VIETUIREA CRESTINILOR SA FIE CUVIINCIOASA; CLERICII SI CALUGARII SA NU INTRE IN OSPATARII DECAT DE NEVOIE - 22 sin. VII ec.
Mare lucru este a inchina totul lui Dumnezeu si a nu se robi dorintelor
proprii. Caci, ori de mancati, ori de beti - zice dumnezeiescul apostol,
toate spre slava lui Dumnezeu sa le faceti (I Cor. 10, 31). Iar Hristos
Dumnezeul nostru, in Evangheliile Sale, a poruncit sa se taie
inceputurile pacatelor; caci nu numai adulterul se supune certarii
(pedepseste) de catre El, ci si pornirea cugetului spre savarsirea
(comiterea) adulterului se osandeste, zicand el Cel ce a cautat (s-a
uitat) la femeie spre a o pofti pe ea a si savarsit adulter cu ea in
inima lui (Mt. 5,28). Asadar, din aceasta invatandu-ne, suntem datori sa
ne curatim cugetele. Caci si daca toate sunt ingaduite, dar nu toate
folosesc (I Cor. 10, 23), precum invatam din rostirea apostol este prea
de lipsa fiecarui barbat sa manance pentru a trai, si pentru cei a caror
viata este in casatorie si au copii si stare laica este lucru fara de
ocara (repros) a manca laolalta barbatii cu femeile, numai sa aduca
multumire Celui ce da brunii; dar nu cu oarecare apucaturi de teatru
(scenice), sau cu cantece satanice si de cercetare si prin unduiri
(mladieri) desfranate, asupra carora vine blestemul proorocesc
(profetic), care zice astfel Vai celor ce beau vinul cu (cetera) si cu
harfa si nu se uita la lucrurile Domnului si nu inteleg lucrul mainilor
Sale (Is. 5,12). Si daca ar fi cumva unii ca acestia intre crestini, sa
se indrepteze, iar de nu, sa aiba tarie asupra lor cele asezate in chip
canonic de catre cei de dinaintea noastra. Iar pentru cei a caror viata
este linistita si singuratica (solitara) - cel care s-a indatorat
Domnului Dumnezeu sa ia jugul calugaresc, sa stea singuratic si sa taca.
Dar nici celor care si-au ales viata preoteasca nu le este ingaduit
nicidecum sa manance osebit impreuna cu femei, decat doar cu oarecare de
Dumnezeu tematori si evlaviosi barbati si femei, ca si aceasta mancare
impreuna sa duca la zidire (indreptare) duhovniceasca. Acelasi lucru sa
se faca si in privinta rudelor. Iar de s-ar si intampla candva ca
monahul sau un barbat cu cinul preotesc sa nu-si ia cele de trebuinta
neaparata, si de nevoie vrea sa traga fie la han (ospatarie), fie la
casa cuiva, acela sa fie volnic (sa aiba voie) a face lucrul acesta, ca
silit de nevoie, numai (sa-l faca) cu evlavie.