Se cade ca cei ce au primit de la Dumnezeu puterea de a lega si de a
de-zlega sa cerceteze felul (calitatea) pacatului si aplicarea spre
intoarcere a celui ce a pacatuit, si astfel sa aduca bolii vindecarea
potrivita, ca nu cum-va, folosindule pe amandoua fara masura, sa
greseasca in privinta izbavirii celui incarcat (suferind). Caci nu este
simpla boala pacatului, ci felurita si in multe chipuri, si nascatoare
de multe vlastare ale stricaciunii, din care raul se revarsa din plin si
merge inainte pana s-ar opri prin puterea vindecatorului (a
doctorului). Drept aceea, cel ce arata stiinta doctoriceasca (medicala)
in privinta sufletului mai intai trebuie sa cerceteze starea
(dispozitia) celui ce a pacatuit, si daca inclina spre sanatate sau,
dimpotriva, cheama la sine insasi boala prin naravurile sale; sa vegheze
cum se ingrijeste in vremea aceasta (intre timp) de intoarcerea
(restabilirea) sa, si daca nu se impotriveste mesterului (doctorului),
si vatamarea sufletului se opreste din pricina folosirii doctoriilor
puse asupra ei, si astfel sa se masoare milostivirea dupa vrednicie.
Caci tot cuvantul (toata grija) lui Dumnezeu si al celui caruia i s-a
in-credintat carmuirea de pastor (pastorala) este sa aduca inapoi (sa
intoarca) oaia cea ratacita si sa vindece pe cea muscata de sarpe si
(dar) nici sa o impinga spre prapastia deznadajduirii si nici a slabi
frana spre molesirea si spre dispretuirea vietii; ci in orice chip sa
stea impotriva suferintei (patimii), fie prin doctoriile cele mai aspre
si mai iuti, f e prin cele mai moi (suportabile) si mai blande (usoare)
si sa se nevoiasca (lupte) spre inchiderea (cicatrizarea) ranii,
cercetand roadele pocaintei si ingrijind cu intelepciune pe omul cel
chemat spre stralucirea cea de sus. Asadar, trebuie ca noi sa le stim pe
amandoua, si pe cele ale asprimii, si pe cele ale obiceiului (cerute de
obicei), dar sa urmam chipul cel mai indatinat la cel care nu primesc
asprimea, precum ne invata pe noi Sfantul Vasile.
