Stapanitorilor care se jura sa faca rau supusilor li se cuvine tratament
deosebit. Si tratamentul pentru acestia este de doua feluri unul adica
ii invata sa nu se jure lesne; iar celalalt este sa nu staruie in
hotararile cele rele. Drept aceea, fiind angajat cineva de mai inainte
prin juramant sa faca rau altuia, acela sa dovedeasca pocainta pentru
pripirea juramantului, dar sa nu sustina rautatea sa cu pretextul
respectarii juramantului. Caci nici Iui Irod nu i-a fost de folos ca a
jurat, care, ca sa nu calce juramantul, s-a facut ucigas al Proorocului.
In general, juramantul este oprit; dar cu atat mai mult se cuvine a se
osandi cel ce s-a facut pentru o rautate. Drept aceea, cel ce s-a jurat
trebuie sa se caiasca, iar nu sa se sarguiasca a-si implini nelegiuirea.
Examineaza adica mai pe larg absurditatea. De s-ar jura cineva sa
scoata ochii fratelui, oare bine este a se infaptui una ca aceasta? De
sar jura cineva sa ucida? Sau, in scurt, daca va calca cineva o porunca
in urma juramantului. Ca am jurat si am tinut nu pacatul, ci sa pazesc
judecatile dreptatii Tale (Ps. 118, 106). Si precum porunca se cade a
intari cu judecati nestramutate, asa se cade in tot chipul a se
desfiinta si a se starpi pacatul.
