Exista in popor credinta ca barza aduce pruncul la nastere. Atunci cand
copiii intrebau "de ce burtica mamei creste?”, parintii le raspundeau
"vine barza". Asa ajungem sa ne intrebam cum a devenit barza un etalon
al fidelitatii conjugale si al dragostei de urmasi?
Pentru omul arhaic, prezenta unui cuib de barza pe casa sa, era semn ca
va fi ferit de orice rautate. Aura de sacralitate a berzei izvora din
calatoria ei anuala spre tarile calde sau lumile „de dincolo”. Din
aceasta lume aducea barza copiii. Acesta era motivul pentru care pleca
in fiecare toamna.
Legatura acestei pasari cu nasterea copiilor, poate fi vazuta si in
faptul ca oamenii culegeau in vechime o planta numita „ciocul berzei",
planta cu flori albastre in forma de cioc de barza, folosita la
descantatul femeilor care nu aveau copii.
Clampanitul berzei era privit ca cel ce aduce sanatate, fertilizeaza ogoarele si alunga spiritele rele.
In credinta populara barza prevesteste ursita: „Oamenii care vad o
singura barza zic ca raman singuri, mai cu seama fetele si baietii
necasatoriti", insa fetele care vad prima oara berze cu sot, se vor
marita.
Un pacat teribil era supararea berzei. De necazuri mari aveau parte si
cei care-i stricau cuibul: casele lor ardeau de la focul pus chiar de
barza
Atat de apropiati s-au simtit oamenii de aceste pasari incat au ajuns sa
afirme ca „berzele in tara lor se fac oameni, iar la intoarcere redevin
pasari".
