Constantin isi construise noua capitala pe un promontoriu de unde, ca si la Roma, se puteau vedea, cu oarecare bunavointa, sapte coline. El o inzestra cu cel putin doua piete mari cu porticuri, dupa o formula pe care lumea romana o imprumutase de la Orientul elenistic. Una, patrata, numita Augusteon, in cinstea Augustei Elena, mama imparatului, era de fapt o infrumusetare si o extindere adusa Tetrastoon-ului amenajat de Septimiu-Sever in Bizantul roman: insusi numele de Tetrastoon arata limpede ca existase inainte o agora inconjurata de patru porticuri. Cealalta piata, situata la vest de precedenta, primise, dupa traditia imperiala, numele constructorului sau - Forum Constantini. Ea era de tip oriental, cu doua colonade arcuite care desenau o elipsa, ca la forul din Gerasa. Urmasii lui Constantin, Teodosie cel Mare, Arcadiu, Teodosie al II-lea, au construit in noile cartiere ale orasului ce se dezvolta spre vest alte foruri care par sa fi fost, dupa tipul cel mai des intalnit, patrulatere inconjurate de colonade: Constantinopolul va numara cel putin sase sau sapte piete publice importante. Constantin marginise cu porticuri si principalele strazi ale Romei Noi, dupa modelul a ceea ce se realizase pe largile artere ale marilor orase din Siria si din Anatolia in epoca imperiala romana. Aspectul climatului va face ca aceasta formula sa se mentina in lumea bizantina. Renasterea italiana va prelua, in acest domeniu, mostenirea Bizantului.
Spre deosebire de multe orase intemeiate in epoca elenistico-romana, Constantinopolul n-a fost construit dupa un plan ortogonal. Traseul strazilor s-a modelat dupa relieful terenului. Marile strazi longitudinale, care legau forurile intre ele, se indreptau de la est spre vest, urmand liniile coamelor colinelor sau adancimea depresiunilor. Strazile transversale, adesea prevazute cu scari cu balustrade, le uneau fara a fi paralele. Pentru construirea caselor, bisericilor si altor monumente a fost nevoie sa se amenajeze numeroase terase, ale caror ziduri de temelie s-au pastrat uneori pana in zilele noastre.
De asemenea s-au cladit edificiile civile si religioase strans legate de existenta unei capitale romane: doua Senate, unul la nord de Forul lui Constantin, celalalt la est de Augusteon; un Capitoliu care, potrivit inclinarii lui Constantin spre sincretism, purta in varful sau o cruce. Hipodromul, inceput de Septimiu-Sever, a fost extins si infrumusetat de Constantin. Mai existau doua sau trei bazilici civile si un octogon prevazut cu pasaje boltite care, impreuna cu bazilica invecinata, adapostea sediul primei Universitati din Constantinopol: vom regasi aici, inca de la inceputurile arhitecturii profane din Constantinopol, aceasta juxtapunere a bazilicii si a octogonului, care s-a urmarit adesea si la edificiile religioase.
Palatul imperial
Ca si Diocletian la Antiohia, ca si Galeriu la Salonic, Constantin a ridicat palatul imperial in apropiere de hipodrom. Traditia spune ca, pentru a-i sublinia caracterul sacru, el ar fi inlocuit portretul traditional al suveranului, asezat deasupra portii de bronz de la intrarea principala, cu imaginea lui Hristos.
Locul unde se ridica palatul fiind astazi ocupat de moscheea sultanului Ahmet, cu dependintele sale, si de cartierele moderne in continua expansiune, nu exista decat putine sanse de a se descoperi vestigii importante prin executarea unor sapaturi sistematice. Aproape toti imparatii, de la Constantin la Nichifor Focas (963-969) si la Ioan Tzimiskes (969-976), au pus sa se ridice noi constructii: sali de festivitati, apartamente particulare, pavilioane de agrement, biserici si capele. Prin complexitatea si raspandirea cladirilor, curtilor si gradinilor, Marele Palat prefigura mai degraba Kremlinul si Seraiul decat palatul de la Versailles. Insusi marele numar al bisericilor si capelelor cuprinse in incinta prevestea resedinta tarilor. Dar, prin fastul sau, Marele Palat depasea tot ce a urmat dupa el. Incepand de la sfarsitul secolului al Xl-lea el a fost tot mai mult neglijat in favoarea resedintei din Blacherne. Sapaturile arata ca anumite parti devenisera depozite de gunoaie inca in a doua jumatate a secolului al Xll-lea. Si cand Mahomet al II-lea Cuceritorul vizita ruinele, incarcate in mintea lui de prestigioase amintiri, nu se putu stapani sa recite versurile arabe: " Bufnita bate darabana sub bolta din Afrasiab, paianjenul trage perdelele in palatul imparatului. "
Principalele elemente ale Marelui Palat, anterioare secolului al VIII-lea, erau: Chalke (un vestibul monumental, numit astfel fie din cauza portii de bronz de la intrare, fie din cauza tiglelor de bronz aurit care il acopereau); Tribunalul celor nouasprezece paturi (sala de receptie, unde, pe fiecare din cele nouasprezece paturi de banchet, puteau sa stea - dupa moda antica - cate doisprezece convivi); Daphne (al carui nume putea veni fie de la prezenta unei statui a acestei nimfe, fie de la coroanele de laur pe care imparatul le impartea aici senatorilor in prima zi a lunii ianuarie); Chrysotriclinium (sala a tronului octogonala, acoperita cu o cupola avand saisprezece ferestre si inconjurata de opt nise absidate; aici imparatul sedea pe tron, in absida rasariteana, a carei conca era decorata cu un mozaic unde, la fel ca in numeroase biserici, era reprezentat Hristos asezat pe un tron); Magnaura (o sala de audiente de tip bazilical, cu trei nave, unde tronul imparatului era asezat in absida). Principalele planuri folosite aici erau aceleasi pe care arhitectura religioasa le imprumutase de la arta imperiala din epoca romana. Fenomenul este cu atat mai usor de explicat cu cat bizantinii concepeau liturghia imperiala si liturghia ecleziastica dupa acelasi model si cu cat, pentru ei, tot ce venea in legatura cu " Palatul sacru ", unde se desfasurau ceremoniile cultului imperial, capata valoare religioasa. Marele palat avea si instalatii sportive: fara indoiala un hipodrom acoperit si acel Tzykanisterion, construit de Teodosie al II-lea, unde curtenii jucau "polo", joc adus din Persia (insusi numele acestui stadion venea de la cuvantul persan tugan care desemna jocul numit de englezi " polo pe iarba ").
Sapaturile efectuate in partea de rasarit a moscheii sultanului Ahmet de "Walker Trust" de la Universitatea din Saint-Andrews au scos la iveala, din tot acest complex, o curte cu peristil care, prin intermediul unei anticamere, dadea in partea de sud spre o sala cu absida. In starea actuala a documentatiei de care dispunem este preferabil sa lasam toate acestea fara a le da vreun nume.
Alte palate
Mai existau si multe alte imperiale palate, pentru imparati sau membrii familiei lor, la Constantinopol si in suburbia sa europeana sau asiatica, departe de orice agitatie urbana. Unele slujeau ca resedinta de vara sau ca popasuri de vanatoare. Pretutindeni s-a cautat satisfacerea gustului pentru confort, pentru placerile vietii si ale luxului.
Apeducte si cisterne
O cetate atat de intinsa si de populata cum era Constantinopolul trebuia sa fie alimentata din abundenta cu apa. Inca de pe vremea lui Hadrian se construise la Bizant, din porunca imparatului, un prim apeduct. Constantin a construit mai multe. Cel din care a mai ramas un tronson ce strabate Istanbulul modern intre a treia si a patra colina pe o lungime de peste 600 de metri a fost construit de Valens, in 368: cele doua etaje de arcade puternice, care ating inaltimea de 26,50 m, sunt de ajuns sa ne aminteasca, prin asemanarea cu Pont du Gard sau cu apeductul din Segovia, ca cetatea Constantinopol a fost la origine un oras roman. Spre a face fata eventualelor asedii sau secetei din timpul verii, apa era acumulata in cisterne particulare si publice, uneori descoperite, dar cel mai adesea inchise, foarte judicios repartizate in diferite zone ale orasului. Doua dintre cele mai vestite sunt Yerebatan Serai (Palatul scufundat), cunoscuta si sub numele de Cisterna Bazilica, despre care se crede ca ar fi fost construita de Constantin, dar care a fost cu siguranta refacuta de Iustinian in curtea Bazilicii unde isi aveau sediul Universitatea, precum si Binbirdirek (Cele o mie si una de coloane), dupa toate aparentele cisterna zisa a lui Philoxenus, care pare sa dateze din secolul al Vl-lea. Aceste cisterne, de dimensiuni impresionante, dovedesc o data mai mult cutezanta si maiestria constructorilor bizantini.
