| "Un Inger nevazut l-a ridicat"
Marii duhovnici nu-si incheie lucrarea o data cu
trecerea lor la cele vesnice. Petrecerea lor prin aceasta lume rodeste
mult timp dupa ce ei nu mai sunt printre noi. Pilda vietii lor,
cuvintele lor de invatatura, randuielile asezate de ei in viata
nenumaratilor fii duhovnicesti, aluatul sanatos pus in framantare,
nadejdea pe care au sadit-o in inimile oamenilor, toate aduc in lume si
in sufletele oamenilor roadele Duhului: dragostea, bucuria, pacea,
indelunga rabdare, bunatatea, facerea de bine, credinta, blandetea,
infranarea, dupa cuvintele Sfantului Pavel (Gal. 5, 22-23).
Din ziua in care am ramas fara PASTOR, simt o
sfarseala, o durere, ochii imi sunt plini de lacrimi. Am ascultat
mesajele oamenilor, care au venit acum desi tarziu. Mi-am amintit ce s-a
intamplat in vara anului 2004, pe 15 august la Sf. Manastire
Techirghiol. Preafericirea Sa oficia Sfanta Liturghie, alaturi de un
public numeros. Il priveam cu sfiala, inmarmurita de alura Sa, de acea
mantie nevazuta pe care doar cei alesi stiu cum sa o poarte. Nu stiu ce
s-a intamplat, dar, dorind sa se aseze, a cazut pe spate. Toti am
incremenit. In spatele scaunului, nu exista nici un punct de sprijin,
doar beton. "Un inger" nevazut l-a ridicat si a continuat oficierea
slujbei ca si cum nimic nu s-a intamplat. Stiu doar ca la terminarea
Sfintei Liturghii, am alergat si eu la fel ca altii doar sa-l ating. Nu
mi-am dorit altceva. A fost ultima mea intalnire cu MARELE PATRIARH,
intr-adevar SINGUR, DOAR CU DUMNEZU. "Diamantele" vazute in ochii Prea
Fericitului vorbind de mama Domniei Sale, sunt acum stele. UN MARE
PASTOR CARE A RABDAT SI A TRUDIT PENTRU BINELE NEAMULUI ROMANESC!
Imi este foarte greu sa-mi privesc sufletul in aceste
zile. Sunt cernita si eu, ca adevaratii iubitori de neam. Sunt trista!
Aceeasi tristete care va macina si pe Dumneavoastra! Dar "Botosaneanul"
nu a plecat! Va fi mereu printre noi, facand cinste poporului romanesc!
Isi va gasi locul in numeroase scrieri si cei care l-au umilit poate vor
regreta raul facut. DUMNEZEU SA-L IERTE! O pilda pentru fiecare dintre
noi! Sa stim sa iubim, sa iertam, sa ne putem pastra demnitatea si
credinta strabuna.
Orele scrasnesc dureros. Un singur lucru regret. Ca
nu-mi permite timpul si sanatatea sa fiu si eu acolo, la marea plecare a
"PASTORULUI".
Cu smerenie si cu umilinta sa cerem Lui Hristos:
"Pomeneste-l, Doamne, pe Preafericitul PatriarhTeoctist in Imparatia
Ta". Sa luam aminte la cel ce a plecat dintre noi. Sa aprindem si noi o
lumanare si sa-i iertam in gand pe cei care i-au amarat uneori firea sa
duhovniceasca. Sa invatam sa "pretuim gesturile si sacrificiul" pe care
le-a pus in slujba Neamului omenesc.
Am pierdut un mare Parinte. Dumnezeu sa-l odihneasca cu Dreptii in gradina Sa! Amin.
MARIANA GURZA
| 
