| Sub carmuirea sa, Cuvantul Domnului se afla unde-i este locul: peste tot locul!
Fatarnicia clipei e taina cumplita a acestor vremi.
Despre aceeasi clipa a vietuirii noastre co-exista doua versiuni: cea
trambitata pe toate lungimile de unda si cea tainica, adevarata, adesea
stiuta doar de Dumnezeu - cea care cu-adevarat ramane. Aceasta e crucea
noastra de zi cu zi, intr-o lume dezDumnezeita. Cruce pe care fratele
Teoctist a dus-o pana in clipa din urma. A purtat-o cu pasul sigur al
celui care stie pe Cine-l urmeaza. A dus-o cu abnegatia celui ce nu are
indoieli. A dus-o avand in fata lumina nefacuta, Lumina Mantuirii.
Petrecerea sa din aceasta vale a plangerii ne ofera
prilej de rememorare. Sub carmuirea sa, Cuvantul Domnului a reintrat in
Scoala. Si in Armata. Se afla alaturi de cei suferinzi, in spitale - dar
si in puscarii. Se afla unde-i este locul: peste tot locul! Si nu e
putin lucru...
Precum Apostolul, in rastimpul trecerii sale pe acest
pamant, fratele Teoctist s-a vadit a fi "vas pretios" - unealta a
Lucrarii Domnului. Poate de aceea Domnul, in Intelepciunea Sa, l-a tinut
pana la atat de adanci batraneti. Odinioara, pentru a proclama peste
veacuri puterea Sa, Domnul a rasturnat Imperiul Roman bizuindu-se pe 12
oameni umili - pescari, vamesi, croitori de corturi. In zilele noastre,
pentru a ne da din nou semn al Puterii Sale, Domnul a reintrat in viata
romanilor purtat de un mosneag, caruia carmuirea atee i-a ingaduit
accederea in scaun pe considerentul ca, oricum, "n-are zile multe". A
avut zile mai multe decat s-ar fi crezut, dar mai ales a avut FAPTE mai
multe decat s-ar fi putut inchipui. Si de aceea, zic voua ca acesta nu-i
lucru omenesc! Pentru toate acestea, Fratele Teoctist merita odihna. Si
nu oriunde, ci de-a dreapta Tatalui. Dumnezeu sa-l odihneasca!
Prof. TUDOR PACURARIU
| 
